duminică, 11 iulie 2021

Amintiri din vremuri apuse

Am găsit azi dimineață pe un grup de facebook o postare care mi-a trezit amintiri și nostalgii. Și eu vin din acei ani, și eu i-am trăit așa cum au fost ei, mai veseli, mai prosperi, sau mai cenușii ori cu lipsuri. Nu pot decât să confirm ce spune autorul acestui text, în totalitate. Până după 1980 n-a fost chiar așa de rău la noi. Într-adevăr, era comunism, erau unele restricții, nu aveai voie să deții pașaport, puteai ieși din țară în excursii doar în țările socialiste, odată la doi ani și numai dacă aveai un anumit venit în casă (dacă era sub salariul mediu nu îți era îngăduit să ieși peste hotare, deși nu-mi dau seama de ce exista această regulă), probabil erau și alte restricții de care eu, copil fiind, nu am de unde să le știu, dar economia mergea, aveam de toate în casă, mâncarea se găsea din abundență, magazinele erau pline cu mărfuri atât românești cât și străine, bineînțeles cel mai adesea din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, RDG (Rep. Democrată Germană, adică jumătatea de est a Germaniei de azi, care atunci era stat socialist), URSS sau China. Foarte rar vedeai și produse americane, nemțești sau franțuzești. 

Cenușiul, lipsurile, restricțiile la apă caldă, căldură și altele au venit după 1980 odată cu decizia lui Ceaușescu de a-și plăti rapid și integral toate datoriile externe. Decizie care nu era deloc rea, în sine (cine vrea să fie independent, are nevoie în primul rând de independență financiară), dar am văzut cu toții unde a dus.

Dar să vedem ce zice domnul de mai jos, repet, lucruri în totalitate adevărate, cu o singură excepție - admiterea la facultate nu era sută la sută pe dreptate. Umbla zvonul că dacă dai o Dacie unui profesor universitar, intri. Dar o Dacie era enorm de scumpă, era de cam de 20 de ori salariul tatălui meu care avea 3700de lei lunar. Plus că pe vremea aceea nu puteai mitui pe cineva pe care nu-l cunoșteai sau la care veneai fără o recomandare din partea unei cunoștințe comune. Nimeni nu-și risca serviciul sau libertatea, pentru că era periculos să accepți o mită din partea cuiva străin, că nu știai dacă nu cumva era un securist pus să te verifice.

Însă am avut un coleg de liceu care după ce a intrat la medicină - mama lui era medic -  a recunoscut că a intrat pe pile și că pe una dintre teze scrisese IULE în loc de IULIE (întotdeauna examenele de admitere la facultăți erau pe 15, 16 și 17 iulie), și ăsta a fost semnul de recunoaștere a tezei care trebuia notată bine ca să fie admis. Nu era singurul, firește. Dar cei care intrau pe munca lor erau cam 80-85 % dintre candidați. Poate și mai bine de atât.

Majoritatea vin cu minciuni de genul ca s-a trăit prost în perioada 1965 – 1989. Uite aici adevărul! MINCIUNĂ GROSOLANĂ : În anii 70 erau în magazine, 10 -20 de feluri de salam, de brânză și de carne…Portocalele, Bananele, Merele, Perele, Cireșele (când era sezonul) și orice fel de alte fructe românești se găseau din abundență.
Mâncam 3-4 mere ori de câte ori veneam de la școală după ce mâncam de-amiază. Era un fel de felul III. Penuria a început DUPĂ anii 80.

In anii 70, bananele, portocalele dar si fructele românești erau peste tot. Tot ce scriu alții, cum că nu era așa, e o minciuna grosolană. Iată o astfel de minciună: „Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunistă sunt de la câțiva anișori, 6-7, în anii ’70, când așteptam cu stoicism să se coacă pe șifonier puținele banane pe care le puteau găsi părinții mei la Alimentara și care mai întotdeauna erau verzi, necoapte” Nici vorbă de așa ceva în anii ’70. Puteai cumpăra banane, portocale, grapefruit-uri sau lămâi câte voiai. E o minciună că erau "verzi". Cele verzi au apărut mult după anii ’80, ca mai apoi să dispară de tot…Ne făceam în mod curent acasă suc de lămâie, storcând cu mâna lămâile naturale, punând apă și două lingurițe de zahăr. Sucul era minunat. Și aveam și un pahar înalt și perfect cilindric. Când voiam să fie sucul și mai bun storceam două lămâi. Mai ales după ce fugeam câteva ore prin praf, la fotbal, era minunat.
Între anii ’70-’80, cu 4-6 lei iți luai 100-200 de grame de salam sau parizer – și alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu e-uri , mațe și zgârciuri tocate. În clasa 2-a – 3-a, mergeam în pauza mare la magazin și ne luam corn cu salam cu doar câțiva lei. Îmi lăsa mama mărunțiș sa-mi iau ceva de mâncare.

Am fost în tabără cu școala sau cu liceul, aproape în fiecare an, începând din clasa IV-a …O tabără costa intre 300 si 500 lei 10-12 zile. Întreținerea la bloc (3 camere) era de 50 lei vara și în jur de 100-120 lei iarna…salariul minim era de 1800 de lei apoi s-a făcut 2000 de lei…Salariul mediu era de 2500 de lei…NET: impozitul pe salariu și orice altă taxă au fost scoase.
Venea stomatologul la școala și îi consulta pe copii și ii programa pe copii la cabinetul dentar.
La gravide mergea medicul acasă sa le vadă și înainte și după ce nășteau.
Te lua poliția de pe stradă dacă nu munceai…și-ți dădea un loc de muncă. Te urmăreau mai apoi să vadă dacă te duci la servici. Nu exista șomaj. Foarte, foarte mulți oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plăteau chirii MODICE – chiria era de aprox. 50 de lei pe luna. Un bilet de autobuz era in anii ’70 – 50 de bani , în anii ’80 a ajuns 1 leu, în 1989 a ajuns 1.20 lei.
Sunt antibolșevic ca opțiune politică, dar NU CU MINCIUNI se scrie istoria…Da, a fost frig în ultimii ani și magazinele au fost goale. În ele se mai găseau doar macaroane și conserve de pește…Dar nu a fost tot timpul așa.

Îmi amintesc când în anii 1987-1989, în plină penurie de alimente, îmi cumpăram conserve de pește amintindu-mi de cornul minunat și de salamul gustos ce-l mâncam cândva. Sincer nu era rău nici peștele: atât cel marinat cât și cel în ulei erau foarte bune. Dar nu puteai mânca doar pește. Curtea școlii era permanent deschisă inclusiv în vacanțe.
E o crimă că astăzi curțile școlilor și sălile de sport stau închise, cu lacătul pe ele, în timp ce copiii n-au unde se juca. Asta o decid azi oameni, care nu s-au jucat niciodată, în curtea școlii sau între blocuri, când au fost mici. În curtea școlii se juca fotbal de dimineața până seara (mai puțin dacă aveau unii ore de sport și nu făceau sport în sală)… Mergeam vara și dădeam cu mingea și racheta de tenis la peretele școlii, undeva în zona unde nu erau geamuri. Nu mi-a zis nimeni niciodată nimic…La ștrand un bilet pentru o zi întreagă era pentru un copil 3 lei apoi către 1989 s-a făcut 5 lei. Cu toate astea, recunosc că mai și săream gardul împreună cu alți copii.

Nu de puține ori se spărgea la școală, din greșeală, câte-un geam de la o minge de tenis sau de fotbal și nu era nici un scandal : se-nlocuia geamul și gata. Bicicletele erau peste tot: copiii aveau Pionier, Pegas sau Tohan. Patinoarele la fel: cânta muzică uneori, și-ți dădeau ceai cald. Cu siguranță am avut o copilărie foarte fericita și n-am văzut în jurul meu copii care sa nu aibă una la fel…Și am crescut într-un cartier obișnuit într-un oraș prăfuit de provincie.
Vorbesc ca unul care am trăit vremurile alea ca și copil. Nu poate veni un MINCINOS sa spună ca de-abia puteai cumpăra câteva banane verzi în anii 70.
În 1989, profesorii aveau salarii între 2200 și 3500 de lei (mama era profesoară) după vechime și gradele pe care și le puteau lua. Inginerii erau cu ceva mai bine plătiți ca profesorii cu aceeași vechime în muncă.
Un debutant începea întotdeauna cu salariul minim (1800 și mai apoi 2000 de lei). Dar după câteva luni era trecut pe primul nivel de salarizare din specializarea lui. La televizor se transmiteau în anii 70 aproape toate competițiile sportive TENIS, FOTBAL, RUGBY, ATLETISM, OLIMPIADE etc…erau filme americane și englezești câte vrei: seriale, foiletoane, cinematecă etc. Programul începea la 10-11 dimineața și mergea pana la 24 sau la 1 noaptea…reducerea programului s-a petrecut treptat după anii ’80.
Meciurile lui Ilie Năstase de la Turneul Campionilor erau transmise în direct noaptea la 1, 2, 3 dimineața. Ca și notele de 1.00 (nu exista nota 10.00 pe afișaj) ale Nadiei Comăneci, de la Olimpiada de la Montreal. Când juca Dobrin, doar un simplu meci în campionat, străzile se goleau și mergeam să-l vedem. Ce să mai spun de Craiova lui Balaci sau de Steaua?
Siguranța, noaptea pe străzi, era maximă …te-ntâlneai cu un milițian, dacă nu la prima străduță, atunci la a doua…Cinematografele, ștrandurile, terasele, cofetăriile toate avea prețuri modice: o prăjitură costa 2.50 – 3 lei. Erau și cu 1.50 dar și mai bune și mai mari cu 4-5 lei. Savarinele îmi plăceau cel mai mult și nu erau scumpe. Și Doboșurile erau bune sau Indienele.
Despre ce vorbim? Țara DUDUIA de noi CONSTRUCTII. Erau MACARALE peste tot.
Noi cartiere de locuințe se ridicau peste noapte în fiecare oraș. Mi-amintesc cum ne jucam câteodată seara, urcând în fugă scările de beton nefinisat, prin blocurile aflate în construcție.

Trenurile pe distanțe lungi ajungeau cu 2-3-4 ore mai repede ca azi.
Cu un salariu MEDIU îți puteai face lejer un concediu de 10-12 zile la mare.
E adevărat: la orele de vârf autobuzele erau aglomerate.
Cărțile din Biblioteca pentru Toți erau 5 lei bucata. S-a tipărit atunci aproape toată Literatura Națională și Universală. Plus cărți de filozofie, de istorie sau de critică. Când luau salariul, tata și mama veneau fiecare cu sacoșa cu cărți acasă, așa cum veneau cu roșii și ardei.
Și erau cărți una și una. Mai târziu, cărțile din Biblioteca pentru Toți au devenit 10-12 lei. Dar nici așa nu erau scumpe. Cea mai bună revistă era Secolul XX. Mi-o amintesc și acum, că o cumpăra mama și mai citeam și eu din ea. Era groasă cât o carte, cu articole tot unul și unul. Așa o revistă nu mai avem azi.

Ne duceau cu școala, la Cinematograf și la Teatru. Excursiile cu școala erau cel puțin una pe trimestru. Pe stadioane copiii aveau intrarea liberă. La noi în oraș, echipa juca în Divizia C și câteodată, mai intra și-n B. Dar eram cu toții mândri de ea.A NU SE CONFUNDA ANII 70-80 CU CRIMELE BOLSEVICE DIN ANII 50….CARE AU FOST DE GROAZĂ. Ce mi-au povestit părinții și bunicii mei întrece orice închipuire Laptele (despre care unii mint în alte articole „că plângeau după el”), ți-l lăsau cei de la fabrică, în fiecare dimineață direct în scara BLOCULUI… Puneai sticla goală în niște lădițe și găseai dimineața, O ALTĂ STICLĂ PLINĂ. Prețul în anii ’70-’80 – 2.20 lei litrul apoi s-a făcut prin anii ’80 – 3 lei…apoi a fost 3.30

Banii îi lăsai într-o cutie de carton (nu-i fura NIMENI cum nu fura nici laptele din lădițe), sau suna cel cu laptele o dată pe săptămână la ușă… După anii ’80, chestia asta a dispărut
Dimineața mă trezea câteodată, zgomotul celor care veneau cu lăzile cu lapte la fiecare bloc. Ajungeau la noi la bloc să ia sticlele goale și să le pună pe cele pline cu lapte între ora 6:00 și 6:30.
Admiterea la liceu și la facultate au fost printre cele mai corecte și mai bine organizate concursuri la care am participat. La fel erau și Olimpiadele școlare. Nu conta statutul social al celor care dădeau examen.
Și, atenție: eu am crescut într-un oraș de provincie din ARDEAL, nu în BUCUREȘTI și nici în vreo capitală de județ…Dar era LA FEL peste tot. Ceea ce vă povestesc eu AM TRĂIT. Ce vă povestesc SUNT FAPTE nu e apologie, nu e propagandă …sunt fapte. AM POVESTIT exact ce am trăit. …Nu contează ce regim a fost sau ce regim ar fi fost : Aș fi spus exact ce am trăit indiferent de regim. Cine vă spune că n-a fost așa VĂ MINTE.

Desigur o poveste separată ar trebui scrisă despre magazinele ajunse aproape goale după anii 1985… Dacă în 1973 ar fi fost O PENURIE MASIVĂ de Portocale în România cum vă mint unii, credeți că ar fi apărut în 1973 cântecul O PORTOCALĂ ? Ca să trezească ura și indignarea oamenilor?
Interpreta Anda Călugăreanu, muzica Marius Țeicu, versuri Ovidiu Dumitru. Melodia a fost compusă in 1973, şi dată în premieră la TVR, într-o emisiune realizată de Alexandru Bocăneț. Melodia s-a bucurat de mare succes in spectacolele live, cu două si trei bis-uri la fiecare spectacol.

SURSA: Facebook, grupul Hai La O Poveste. Intamplari stranii dar adevarate.! https://www.facebook.com/groups/356995731626384/



Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie să afle și prietenii tăi!


sâmbătă, 17 aprilie 2021

Ganduri de weekend



O postare preluată de pe facebook cu care sunt perfect de acord. De multă vreme observ și eu, ca și alții, că unii care aleg o anumită cale, indiferent în ce domeniu, vor musai să-și confirme valabilitatea alegerii obligându-te să faci la fel. N-o faci, că nu te comandă nimeni pe tine în pătrățica ta de viată, dar atunci celălalt te disprețuiește cu aere de superioritate care mai de care....

Nu am înțeles niciodată de ce unii dintre cei foarte evlavioși, care se închină la fiecare masă și în dreptul fiecărei biserici, care merg cu rigurozitate la biserică și țin posturile cu strictețe, trăiesc cu impresia că restul oamenilor, care nu se manifestă la fel, sunt mai puțin credincioși. Pentru că, uneori, deranjează atitudinea trufașă a celor care îți dau peste nas cu faptul că ei țin post, deranjează aerul lor superior, privirile lor compătimitoare și remarcile lor deplasate și pline de judecăți de valoare. NIMENI nu știe ce simte un om, nici câtă credință are și nici pe cine, cât și cum iubește. Pentru că nu toți oamenii se manifestă la fel și nu toți își arată în mod public credința și dragostea.

Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. Este strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca "de dulce" în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare. Așadar, nu-i mai judecați pe cei care nu țin post. Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post. Postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie, respect și îngăduință față de semeni. Și neapărat smerenie. Postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici trufie, nici încercare de validare socială.
Există prea multe conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare om are dreptul să facă alegeri după bunul plac și după posibilități.

Ține post sau fii vegetarian și bucură-te de reușita ta. Nu strâmba din nas și nu privi de sus când vezi că alții au ales altfel decât tine. Nu te purta de parcă tu ai fi fără de păcat, de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu neputința sau cu lipsa ambiției și a motivației. Nu-i trata fără respect și de sus pe cei care au ales altfel decât tine. Dacă ei nu postesc astăzi, nu înseamnă că sunt mai răi decât tine, așa cum tu nu ești mai bun decât ei doar pentru că postești. Dacă ei nu postesc astăzi, nu înseamnă că nu vor posti în viitor. Privește doar în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător, nu vei plăti tu, nu vei fi tu judecat.
Nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi?
🙂 Irina Binder (postare preluata de pe facebook)



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!


marți, 30 martie 2021

Nu vă înțeleg ...



Mereu dați în noi. Când copilul vă ia o notă proastă, profesorul e de vină. Când ne cerem drepturile, ne spuneți că și așa suntem inutili, că nu merităm nici cât avem, că nu muncim decât 3-4 ore pe zi, că în pandemie și așa nu ne facem orele online. Spuneți că trebuie să ne asumăm risul unor salarii proaste, mult mai proaste decât în alte domenii unde un simplu șofer ia mai mult decât cel mai cu vechime și grade dintre noi.

Dacă cineva spune ceva rău despre noi - adevărat sau nu - urlați cât vă ține gura că așa este, că ăștia suntem că toți suntem la fel. Și răspândiți vestea. Când unii dintre noi greșesc, dați totul la ziare, pe site-uri, filmați și aruncați în noi cu noroi, ori de câte ori vă amintiți și aveți ocazia.

Dacă mai scapă câte unul frâul nervilor întinși - de copiii voștri - la maximum, urlați cât vă țin bojocii că să fim dați afară din sistem. În drum cu noi!

Dar vă dați copiii la școală. Vreți să-i vedeți pe la cele facultăți. Oare de ce, oameni buni? De ce faceți asta? Dacă noi facem și așa o muncă inutilă, la ce aveți nevoie de odrasle cu facultate? Ca să învețe alte lucruri inutile încă patru ani?? Dacă nu suntem buni de nimic, de ce veniți să facem ore suplimentare cu copiii voștri pentru examene? Iar dv. de ce nu învățați singuri ce aveți nevoie când trebuie să vă prezentați la un interviu de emigrare într-o limbă străină?

Nu vă înțeleg. Nu prea știu ce-i aceea dublu-gândit și dubla măsură. Poate de aceea.



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!


miercuri, 24 martie 2021

Mereu Gică contra



Am preluat și eu textul de pe facebook, se pare că scris inițial de un anume Mihai Alexandru Ene – utilizator Facebook care se recomandă student la Medicină în Craiova, fost student la Teologie și comunicator PLUS Dolj. Dar nu contează, zic eu, cine a fost primul care a pus pe hârtia rețelelor de socializare aceste cuvinte. Contează că ele exprimă un adevăr crunt, acela că românii, mulți, niciodată nu sunt mulțumiți de nimic și mereu se pun Gică contra la orice.

În felul ăsta, cu acest gen de tango, dacă poate fi numit așa, nu mă mir deloc că lumea ceva mai cu ghiocei la tâmple începe să regrete dictatura de acum niște zeci de ani. Dar să vedem ce zice textul:

O țară de idioți, dar de dăștepți....
Apare un virus. Nu există.
Sunt internați și izolați pacienții. Ne închid cu forța.
Apar morții. Sunt plătiți sa umfle cazurile.
Cresc cazurile. De ce n-au închis granița de la început?
Apare transmiterea intracomunitară. De ce nu testează?
Cumpărăm aparate de testare. Nu e bun testul.
Intrăm în carantină. Dictatură sanitară
Ieșim din carantină. De ce nu se iau măsuri?
Se recomandă distanțarea. Ce e viața fără îmbrățișări?

Se încearcă termometrizarea. Dar ce pregătire medicală are paznicul?
Se recomandă purtarea măștii și de către populație. Asta-i botniță.
Se dau bani pentru găsirea unui vaccin. Nu vor găsi niciodată un vaccin.
Se închid școlile. Orele se fac online. Dați-ne tablete.
Se închid bisericile. Ne distrugeți credința.
Se deschid treptat toate, dar până la ora 23. Dar eu atunci mă plimb.
Se încearcă diverse terapii, empiric. Medicii nu știu nimic.
Se descoperă un antiviral. Omoară cu el pacienții. Vrem altul. Eventual ceva obscur, cât mai ieftin și românesc.
Se umplu paturile de ATI. De ce n-au făcut mai multe paturi?
Se fac mai multe paturi. De ce n-avem mai mulți medici?

Medicii lucrează până la epuizare. Ăștia omoară pacienții. Nu vă duceți la spital. Stați acasă.
Apare un vaccin ARNm. Nu e testat suficient. Ne modifică genele. Ne bagă cipul. Facem leucemie. E mai rău ca virusul. Vrem vaccin clasic.
Apare un vaccin ceva mai clasic. Faci trombi de la el.
Nu faci trombi de la el. Cine vă mai crede.
Se închid în sfârșit granițele. Unde e libertatea de mișcare?
Mor zeci de mii. Autoritățile n-au făcut nimic. Protocolul medicilor i-a omorât.
Economia intră în recesiune. Murim de foame. Deschideți barurile, că om respecta noi masurile.
Se deschid terasele cu distanțare. Vă bateți joc de clienți.
Vaccinăm. Tu primul. Dacă nu mori, mă mai gândesc.
Se vaccinează milioane fără reacții adverse notabile. Stai să vedem peste 10 ani!

Un nou semestru online. Deschideți școlile!
Se deschid școlile, cu măsuri de protecție specială. Săracii copii, uite cum arată cu botnița aia.
Restaurantele deschise în interior doar 30%. E prea puțin.
Ce ar fi să primim suplimentar, dar dintre cei vaccinați? Aoleu, discriminare!!!
Se vaccinează întâi medicii și bătrânii. De ce nu începe Iohannis, să dea un exemplu?
Se vaccinează Iohannis. S-a vaccinat cu apă chioară.
Se vaccinează demnitari, funcționari, militari. S-au băgat în față.
Vaccinarea avansează excelent în multe țări ale lumii. Degeaba mă vaccinez, dacă tot pot transmite virusul.
Apar dovezi că vaccinarea reduce semnificativ transmiterea. Las’ că se vaccinează alții până la 70%. Nu trebuie neapărat eu.
Peste 80% din medici se vaccinează și recomandă vaccinarea. Uite ce zice doctorul ăsta gastroenterolog/chirurg plastician/naturopat/homeopat, că nu e bună. Și el e doctor.
Începem să pierdem tot mai mulți pe cineva apropiat din cauza virusului. Dar el a ajuns bine mersi, pe picioare, când l-am dus cu ambulanța la spital. Acolo l-au omorât!

Oare voi vă auziți? Sunteți conștienți de ceea ce faceți? Bănuiesc că nu .... 


Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!