miercuri, 26 august 2020

Era o vreme ... Neagu Djuvara



preluată de pe facebook

,,Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".
Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu... Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor...
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept.
Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că " este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla ta'cs'o că a chiulit... !
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: " ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A termenat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept" ...
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-au luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta, sau nunta copilului. Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moţ la bască, sau de unde te îmbraci...
Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: "Uite mamă, trece armata".

Astazi ...

Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".
Astăzi, în ţara asta, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi, în ţara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi, în ţara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai cu plicul.
Astăzi, în ţara asta, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul", sau tableta.
Astăzi, în ţara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.
Astăzi, în ţara asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.
Astăzi, în ţara asta, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, sau să nu te invite la o nuntă...
Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă "la ţară" de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi.
Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te miri că nu se dau cap în cap...
Astăzi, în ţara asta, când lumea aude de armată întoarce capul pentru că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite". Oare ce va fi mâine? Cum va mai fi ţara asta?
Cum Va Fi Mâine?”

Neagu Djuvara, fragment, "Era o vreme..."



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!


duminică, 5 iulie 2020

Pandemica: azi la fostul Billa



Fusesem în vizită la o verișoară și m-am abătut pe la fostul Billa din centru (la Unic, pentru pietreni) să fac niște cumpărături. Odată cu mine au intrat un preot, tip tânăr, înalt la vreun metru nouăzeci, bine făcut, împreună cu o măicuță pișpirică, mărunțică, băbuțică, de nebăgat în seamă. Nici unul nu avea mască, spre deosebire de toată lumea prezentă în magazin. Era pe la orele prânzului. Tipul de la ușă am impresia că avea scanerul de temperatură în mâini, dar ținea mâinile la spate, probabil să nu fie luat cu huo și teo de unii. Eu nu am nimic împotrivă să mi se ia temperatura la intrarea într-un magazin, dar ăsta ținea strâns mâinile la spate. Totuși i-a spus preotului să-și pună masca. E drept, pe un ton mai impunător.

Preotul începe, plin de tupeu, cu Nu vreau! Domnul de la security încearcă încă odată, fără succes, bineînțeles, iar popa, că nu merită apelativul de preot, zice Da'ce, așa vorbești cu un preot?!?? Bodyguardul vorbise normal, pe un ton mai ridicat, dar asta și pentru că era acum o distanță destul de mare între el și noi, dar i-a spus ceva firesc, că toată lumea poartă mască și el trebuie să se conformeze regulilor. Popa, nimic! Însă un client, enervat de atitudinea insolentă a popii, l-a făcut cu ou și cu oțet, i-a spus că în loc să fie un exemplu pentru comunitate, ce face el? Stă fără mască, nu respectă legea, așa că să se ducă la piață dacă nu vrea să respecte regulile unui spațiu închis.

Popa o ținea pe a lui, că pfoaileu! cum poate acel om să-i vorbească lui așa (de parcă el era mai presus de reguli și legi în țara asta), tot amenința că ia să dea el un telefon (nu specifica unde), pentru că era ”alintat” cu epitete de genul tâmpitule, retrogradule, handicapatule și altele asemenea, iar cetățeanul enervat l-a îndemnat să sune unde dorește, eventual chiar la Dumnezeu, dacă-i știe numărul. La un moment dat tensiunea se simțea în aer atât de încordată încât o secundă am crezut că se vor lua la bătaie, dar nu erau prea aproape, totuși. Cetățeanul enervat continua să-i explice că ne îmbolnăvim toți din cauza lui, un inconștient, măicuța căuta să-l potolească pe popă, dar replicile, unele corecte, deși presărate cu jigniri, iar celelalte pline de tupeu, continuau, ba chiar popa îl blestema pe cetățean să se îmbolnăvească cu mască cu tot.

După câteva minute bune de spus - iertat îmi fie, dar eu zic, niște adevăruri (că preoțimea de la noi e înapoiată, că se cred mai presus de toți, că nu au făcut nimic pentru societate - la aceste replici popa nu mai zicea nimic!) conflictul s-a stins pentru că cetățeanul enervat am impresia că s-a îndreptat spre ieșire. Popa și-a pus masca pe care o avea la el, totuși, măicuța nu sunt sigură, că pe ea nu am mai văzut-o decât când am ajuns la casă și era în fața mea.

Și, cu toate că sunt împotriva conflictelor și a jignirilor, de data asta am fost întru totul de acord cu atitudinea cetățeanului enervat. De ce? Pentru că numai așa a avut efect!


Daca ti-a plăcut ce ai citit, distribuie să afle și prietenii tai!


vineri, 12 iunie 2020

De prin bloguri adunate...



Uneori intru pe bloguri, să mai citesc, să mai comentez, să mai văd și eu ce mai zice lumea.
Și azi citesc un articol pe o temă ok de altfel, dar cu niște detalii care mi-au făcut pielea ca de găină. Inclusiv de scârbă.
După ce domnița cu pricina perorează cum că ei nu-i este teamă de virus și că pleacă în concediu chiar și așa, meandrând prin părerile despre dacă e sau nu e virus, găsesc spre final ceva de-a dreptul scârbos din punctul meu de vedere. Zice domnița acolo că-și împart mâncarea, cei din casa ei, înțeleg. Dar după ce citesc ceea ce urmează, că ea bea apă după altcineva fără probleme, că așa a învățat-o mamaia, îmi imaginez că au o singură farfurie, mai mare, așa, în care pun ei mâncarea și după ce mănâncă primul din casă, ori ăl mai flămând, o ia al doilea, probabil cu aceeași lingură sau furculiță, fără s-o spele, și tot așa până înghite și ultimul, salivele lăsate de toată familia pe mâncare și pe tacâmul de unică folosință (adică toată lumea folosește același tacâm, nu?), că așa i-a învățat nu-ș'cine care atâta știa și care era educat-ă acum o sută de ani!

Deci să ajungi în secolul 21, să faci chestii atât de puțin igienice și să le mai și afirmi cu nonșalanță în public ca și cum ar fi ceva normal, mi se pare de noaptea minții!
Când eram copil îmi amintesc că țipam la maică-mea să nu mai facă mâncare cu mâinile, și ea nu știa cum să-mi explice că nu se poate altfel! Nici acum nu suport să văd pe cineva făcând mâncare (că nu mai mănânc!) și nu pot să văd că altul gustă din oală, că-mi vine să vărs instant și nu mă mai ating de mâncarea aia! Eu când gătesc niciodată nu gust mâncarea, fie ce-o fi!

Da! Deci aveți grijă de voi și de cei dragi, că Denisa are grijă să ne întoarcă mațele pe dos cu un singur paragraf sincer!

P.S. si eu sunt moldoveancă dar de data asta zău că regățenii cam au dreptate când zic anumite lucruri despre femeile din zona noastră... !

De prin bloguri adunate...


Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!



joi, 21 mai 2020

Mai vrei să fii profesor?

Mai vrei să fii profesor?

Acest mesaj este, de fapt, un răspuns dat unei utilizatoare, semnează Ama, care a comentat la un articol despre mărirea salariilor profesorilor de la 1 sept.2020 (cu tranșa rămasă ca să se ajungă la sumele calculate în legea salarizării).

Spunea Ama așa:

Ama spune: 13 mai 2020 la 10:01
Salariile sunt mari- la brutul declarat se mai adauga diverse sporuri, esentiale pentru bunastarea angajatilor de la Stat+ bonuri de masa+ vouchere de vacanta. Salariile in mediul privat, unde se lucreaza 40 ore pe saptamana, 52 de saptamani pe an, nu se ridica la acest nivel. Si totusi, exista foarte multe cadre didactice nemultumite care considera ca renumeratia este mult prea mica pentru o prestatie in scarba de 10-20 ore pe saptamana si 4 luni vacanta pe an platite. Nu ar fi mai indicat sa isi masoare lungul nasului? Tot ce auzim este legat de calitatea proasta a invatamantului si culmea este ca primii care blameaza invatamantul sunt fix pionii principali ai acestuia: profesorii! Dar, considera ca sunt platiti prost. Pentru ce sa fie platiti? Pentru non-performanta pe care ei insisi o declara?

Și asta i-am răspuns eu, dar din varii motive, comentariul nu apare.

Stimată Ama, în învățământ nu prea au existat niciodată sporuri și bonuri de masă sau alte facilități, cu excepția acestor vouchere de vacanță care se dau de 2 ani, la toată lumea. Și a unui bonus pe an școlar de 100 de euro strict pentru material didactic, cu chitanțe și facturi din luna în care se dădeau acei bani, de care am beneficiat timp de vreo 3 ani, după care Boc a anulat acest bonus. Al 13-lea salariu nu mai există tot de pe vremea lui Boc. Stimulente gen prime și alte cele, în învățământ nu există și nu au existat niciodată și nici funcțiile mai jos de director adjunct NU se plătesc, gen șef de catedră sau de cerc pedagogic sau orice altă responsabilitate școlară.

10 ore are doar cineva care lucrează cu jumătate de normă, minimul este de 18 ore la catedră pe săptămână, calculate în așa fel încât dacă ai clase de tehnologic care fac și practică, vei face cca 20 de ore sau mai mult, pt că la acele clase se consideră 1,6 sau 1,8 ore pe săptămână într-un an școlar în funcție de câte săptămâni de practică au alocate. Planificările anuale le faci în fiecare an, pt că nu toți anii școlari au același nr. de săptămâni, școala altfel diferă ca localizare temporală de la an la an, tezele nu le poți pune mereu în aceeași perioadă, sau mai vine vreo ministresă care schimbă dramatic structura semestrelor. Deci, chiar dacă vreo 4-5 ani ai același manual la clasă, tot trebuie să adaptezi planificările. Când manualele se schimbă, de la depozite nu vine ce comanzi, ci ceea ce au, faci alte planificări, normal. Să vezi frumusețe când ai 2-3 clase de a 11-a și fiecare are alt manual și fiecare are alt profil - unul teoretic (o programă) și altul tehnologic (altă programă).

Pune la socoteală câte o oră, în medie, pentru corectarea testelor, tezelor și altor extemporale per clasă, timpul petrecut pt redactarea proceselor verbale pt orice faci la catedră și în afara ei - activități, olimpiade și concursuri, etc., banii dați pe hârtia de xerox și pe cerneala de imprimantă (cu un singur xerox într-o școală în perioada testelor și a tezelor ori nu e timp să fie trase și testele tale, ori nu mai este toner, că hârtia o aduci oricum de acasă, aceea nu există gratis decât la examenele naționale). Pixuri, stilouri, creioane, agende, caietul profesorului și al dirigintelui, tot tu le cumperi/faci/plătești, pt că școala nu asigură nimic gen rechizite. Nimic, se aude?

Olimpiadele sunt de regulă sâmbăta, dar și duminica au mai fost, și ești chemat la supraveghere și/sau corectat, dar nimeni nu te plătește pt acele ore petrecute la școală în weekend. Ți se dă adeverință! Atât! Și dacă ai noroc, ți se plătește transportul, dar asta numai dacă ai noroc și nu ți se livrează replica standard ”nu avem bani alocați pentru deplasări”.
Cursurile de formare se fac în școală, în afara orelor de program, cele cu credite întotdeauna costă câteva sute de lei (noi le plătim, nu ne dă nimeni bani pt așa ceva) și nu se desfășoară prin nu știu ce stațiune de munte sau mare, în hoteluri și pensiuni de minim 4 stele, cum aud că se întâmplă prin alte părți.

Concediul de odihnă este obligatoriu de luat în vacanțe, nu în timpul anului școlar. Dacă chiar ai o problemă care necesită atenția și prezența ta câteva săptămâni, îți iei frumușel concediu fără plată! Și aduci om în loc, că doar n-o să se ocupe direcțiunea de această chestiune!

Ca să n-o mai lungesc, un profesor cu 15 ani vechime și gradul 2, diriginte, ia în mână cca 33 de milioane vechi. Dacă are baftă de ore suplimentare, se mai adaugă câteva milioane. Este prea mult? Dacă vi se pare că e o sumă prea mare și cu care poți supraviețui când ai familie cu copii, dragă Ama, vino la catedră, suportă câteva ore pe zi nesimțirea și limbajul adeseori vulgar al elevilor, gălăgia cvasi-continuă, dezinteresul pt școală, contactul cu cei peste o sută de oameni zilnic (o clasă are 30 de elevi, la 4-5 ore pe zi =120-150 de elevi) și convinge-te singură ce bine este să fii profesor! O să spui că de ce nu am ales altă meserie: păi pe vremea când mi-am ales-o profesorul era respectat, la clasă nu se auzea nici musca, și nu trebuia să fac niciun efort pentru asta, aveam salariu de debutantă de 2525 de lei, ceea ce însemna că dădeam 1000 de lei pe gazdă (casă și masă, că utilitățile le plătea tot gazda, așa era pe atunci), iar 1500 îmi rămâneau mie și erau destui ca să pun și deoparte pentru zile negre, iar în câțiva ani aveam să ajung la un salariu de cca 3000-3500 de lei, cam după gradul 2 sau 1 (adică după maxim 10 ani). Ei, acum nu ai banii ăștia după 10 ani ci după mai mulți, iar puterea de cumpărare nu se compară. 3500 de lei înainte de 1989 era un salariu foarte mare, pe când azi....

Adevărat, ca în orice profesie sunt și niște avantaje, printre care la noi în învățământ timpul liber face diferența. Dar întreabă orice fost inginer venit în sistem pt că a rămas fără loc de muncă, ce preferă: să stea la birou 8 ore sau în școală 4-5? O să fii surprinsă, dar toți preferă cele 8 ore de la un serviciu în alt domeniu, decât cele 4 ore de la școală!

Și iarăși adevărat, profesorii povestesc despre dezavantajele sistemului, cine s-o facă, dacă nu cei direct implicați, care cunosc situația? După cum se vede, cei ca tine, din alte domenii, care doar își dau cu părerea de pe margine, fără să știe exact ce-i în interior, văd totul roz la noi în cancelarie, atunci hai să facem schimb de job-uri nu vrei?

Iar ca să te convingi cât ia în mână un profesor, uite un calculator de salarii, îți dă răspunsul corect:
https://salarii.invatamantpreuniversitar.ro/index.php

P.S. corect, reMUnerație, nu renumerație, cum ai scris tu, Ama. Ce să-i faci? În sistem au venit diverși care nu știu să scrie corect, să utilizeze cratima și să folosească unul sau doi de i atunci când trebuie. Asta este, dacă sistemul a primit cu brațele deschise pe cei care nu erau de formație profesori, sau erau absolvenți de universități gen Spiru (=fabrici de diplome), acum suportăm cu toții niște consecințe.



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!




miercuri, 20 mai 2020

Pandemia lui a regasi



De la o vreme văd pe internet, mai ales în blogosferă, dar nu numai, propoziții în care verbul a regăsi este folosit în exces și cu totul greșit. Părerea mea este că articolele respective sunt scrise de moldovenii din RM, pentru că de peste 10 ani am elevi moldoveni la liceul unde predau și ei au această exprimare eronată în limba română, folosind greșit verbul a regăsi, în loc de A GĂSI.
A regăsi înseamnă a găsi din nou, a găsi încă o dată. Dar când este vorba despre ce găsești într-un magazin, de exemplu, în care nu ai fost niciodată, nu poți spune că la magazinul X regăsești o gamă variată de rochii de seară. Corect, la magazinul X GĂSEȘTI rochii de seară, că doar nu le-ai văzut anterior ca să le găsești din nou...!

Mai grav mi se pare atunci când românii preiau aceste forme greșite (ca și decât, folosit total greșit cu sensul de doar) și le folosesc fără niciun discernământ. Chiar azi am văzut pe un site, la pagina de termeni și condiții, în primele 3 rânduri, folosit greșit verbul a regăsi de vreo 3-4 ori. Adică după ce că nu este corect, mai și enervează prin repetiție excesivă! (http://artbasket.ro/termeni-si-conditii/)

Pentru cârcotașii care cred că mă dau deșteaptă, vedeți poza, print-screen după dex.ro.

Pandemia lui a regasi



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!



sâmbătă, 2 mai 2020

Kim Jong-un ar fi reaparut in public


De când s-a zvonit că liderul nord coreean, Kim Jong-un nu a mai fost văzut, iar personalități politice importante, de pe la noi chiar, au afirmat că știu sigur că este mort, am urmărit știrile.
Acum, și eu cred la fel, dar totuși ieri ar fi apărut așa, dintr-odată.

Uitați-vă la nas - vi se pare că este una și aceeași persoană? În a doua poză este Kim. În prima, se afirmă că ar fi el, ieri....

  
..



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!



miercuri, 1 ianuarie 2020

Papa Francisc si chinezoiaca



Mai întâi să vă spun la mulți ani și toate cele bune pe 2020! Eu, care, ca de obicei în ultimii ani, stau acasă de sărbători, departe de gălăgie, hărmălaie și alte cele care mă obosesc psihic, navighez pe net chiar și de 1 ianuarie. Pentru mine Revelionul e o noapte ca oricare alta. Așa că, la fel ca în oricare zi de vacanță, caut știri.

Azi am găsit pe site-ul stirile PRO TV știrea că Papa Francisc a lovit peste mână o femeie. După ce am văzut secvența, m-am lămurit. Era vorba despre o chinezoaică, super-nesimțită așa cum sunt toți chinezii (mă rog, n-or fi toți, dar eu am fost acolo și așa i-am perceput), care efectiv l-a luat de mână pe Papă și l-a tras spre ea dezechilibrându-l. Sigur că omul s-a enervat și a vrut să iasă din strânsoarea femeii, nu doar pentru că era un gest de prost gust, ci și pentru că nu poți ști ce substanțe ar putea avea pe palmă cineva care are de gând să-ți facă un rău.

Papa și-a cerut scuze ulterior, în presă, pentru gestul său absolut firesc, dar sper ca acea chinezoaică să fi fost luată la puricat așa cum merită, de către forțele de securitate ale Vaticanului.



Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!