Mesajul a fost primit pe un email in lant. Dar apartine acestui blog: http://diacritica.wordpress.com
Daca vreti sa parcurgeti toata postarea, accesati linkul. Eu va dau doar niste citate. Tare multa dreptate are. Din pacate, nu toti putem alege sa mai facem altceva, acum. Pentru unii, e tarziu.
"M-apuc să corectez lucrări (inclusiv pe-a odraslei dumitale) – cu pixul
roşu cumpărat din banii mei, din ăia 80 de dolari care abia mi-ajung să
supravieţuiesc. Că statul nu-mi dă “furnituri” dintr-astea, cum îţi dă
ţie patronul capitalistul dracului, de-ţi mai iei şi-acasă din ele. În 5
ani de predat mi-am cumpărat întotdeauna din banii mei pixul roşu de
corectat, stiloul de pus note în catalog, culegeri din care lucrez cu
odrasla dumitale, manuale, caietul în care-mi scriu planificarea orelor
cu odrasla dumitale, caietul în care mi-am scris planurile de lecţie de
debutantă, caietul în care ţin socoteala grupelor de elevi, absenţe,
note. Că materia mea se predă pe grupe şi-i un singur catalog de
împărţit la doi profesori. Din banii mei am xeroxat şi cărţile pe care
le folosesc la clasă cu odrasla dumitale."
"M-apuc să predau. Ceva gramatică. Scriu pe tablă, am mâinile murdare de
cretă pân’ la cot. Mă-ntorc spre clasă – o mândruţă din prima bancă
(odrasla dumitale?) stă cu coatele pe pupitru, şi-admiră unghiile. Tu de
ce nu scrii? Aaaa, ştiţi, mi-am făcut unghiile în pauză şi încă nu s-a
uscat oja. Era să fac atac de cord la cei 24-25 de ani. Ah, da? Ia ieşi
tu cinci minute afară, să ţi se usuce oja. Se-ntoarce după cinci minute.
Ţi s-a uscat oja? Daaaaa! Ia dă să văd. Nu, că s-a uscat. Dă-ncoa’ să
văd. Şi-ncerc cu unghia (doamnele ştiu de ce). Nu s-a uscat, mai ai de
stat afară. (Era odrasla dumitale? Ai dreptate, nu-i frumos ce-am făcut.
Au râs colegii de ea, aşa-i. Şi profa a fost cool.)"
"Să ne-nţelegem, părinte preocupat: treaba mea e să-i predau
odraslei dumitale, cât pot eu de bine. Şi o fac. Însă progresul odraslei
dumitale e fix treaba odraslei dumitale, că-i suficient de mare ca să
conştientizeze lucrul ăsta, şi a dumitale personal, care trebuie s-o
controlezi. Dar n-ai venit niciodată la şcoală să-ntrebi profii de vorbă
– preferi să-ţi crezi odrasla pe cuvânt, e mai comod. E comod ca vina
să fie a profesorului. Pentru că dacă ar fi vina odraslei ar însemna să
te pui în discuţie pe tine ca părinte. Or tu i-ai cumpărat tot ce-avea
nevoie, inclusiv meditaţii! Deci n-ai ce-ţi reproşa. Nu?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca ai ceva de spus, indrazneste :)
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.