vineri, 11 februarie 2022

Tu ai sta intr-o garsoniera mica? Eu da...



Zilele astea internetul si mai ales retelele au fost pline de mistourile la adresa garsonierei din Cluj de 11 metri patrati. Multi ziceau ca totul este, de fapt, facut pentru reclama la agentia imobiliara care a postat anuntul.

Apoi au aparut postarile diverselor ziare online si ale unor persoane care au preluat intrebarea, care zicea "Tu ai locui intr-o garsoniera de 11 metri patrati?". Multi ziceau ca nu, ca respectul pentru ei insisi se masoara in metri patrati de casa avuta in dotare si alte cele.

Ma rog, daca la asta se reduce respectul de sine, daca ceea ce te defineste ca om sunt patru pereti si un acoperis, cat mai mari, daca se poate, nu stiu ce sa mai zic, inseamna ca eu traiesc pe alta planeta!

Da, eu as locui acolo, chit ca nu-mi incap toate lucrurile pe care le am acum in ceva atat de mic. Si totusi am locuit timp de cca 17-18 ani intr-o locuinta foarte asemanatoare. Am stat intr-o asa-zisa camera oficiala a caminului de la liceul unde predau. Dar ce era acea camera? Era, in realitate o camera din aceea mare, pentru elevi, de 8 paturi, asa cum se construiau caminele de elevi in anii '70. La mijloc fusese facut un zid pe lungime si dintr-o camera mare, au rezultat doua mici, carora li s-a construit si baie, duș, mai bine zis.

Asadar aveam un holisor in care incapea o singura persoana odata, o baie cat o baie mica a unui apartament de bloc, in care probabil ca ar fi incaput si o masina de spalat cu insertie verticala a rufelor, dar nu aveam instalatie pt asa ceva. Iar in camera erau o canapea extensibila, un dulap, o masa, doua scaune si un fel de comoda pe care eu o foloseam pe post de biblioteca si veselar. Nu stiu sa va spun exact cam ce spatiu era acolo, dar "garsoniera" aceea era poate de 12 metri patrati. Sigur, daca ar fi avut toate utilitatile necesare, acolo putea fi organizata o mica bucatarioara, cu un aragaz si un dulapior de bucatarie, sau cu niste elemente suspendate. Dar totul ar fi fost destul de inghesuit. Eu aveam un cuptor electric cu doua plite deasupra, doar cat sa-mi gatesc ocazional, pentru ca luam masa la cantina internatului respectiv, cel putin la pranz.

Intr-adevar, nu stiu daca ar fi incaput o centrala de apartament in acea camera fostă a mea (ar fi încăput daca era montata mai aproape de tavan decat de podea), si banuiesc ca in anuntul garsonierei din Cluj, sintagma "centrala PE bloc", se refera la faptul ca centrala garsonierei este chiar pe terasa blocului (garsoniera aia e la et. 4 din 4), si nu la faptul ca blocul sau scara ar avea centrala comuna!

Nu am avut nicio problema in a locui intr-un spatiu redus, problema era ca nu prea aveam apa calda decat cateva ore pe saptamana.

De ce ma simt mai bine intr-un spatiu redus? Pentru ca sunt multe avantaje pe care multa lume nu le vede - in primul rand, asa cum spunea si anuntul din Cluj, costurile lunare la intretinere sunt foarte mici, si asta iti aduce niste bani in buzunar pe care ii folosesti asa cum doresti, si nu umfli buzunarele furnizorilor de gaze si de energie electrica (apropo, eu am platit ultima factura la gaz 1223 lei in conditiile in care centrala mea este oprita cca 8 ore pe zi, cat sunt eu la serviciu! Gazul il dau eu, citire lunara, si niciodata pana acum, iarna, nu am avut consum de peste 400 mc ca la ultima citire, deci mie-mi da cu virgula, ce fel de gaz vine pe teava?!??). In al doilea rand faci curat foarte repede, si asta e important cand ai o varsta si nu mai ai energia tineretii, cand intr-o singura zi lumina faceam curatenia generala de Paste, impreuna cu taica-meu, in ditamai apartamentul de 3 camere de cca 70 de metri patrati!

Asa ca, da, sunt oameni pentru care casa conteaza mai putin. Pentru care alte lucruri sunt cu mult mai importante pe lumea asta, precum linistea interioara, de exemplu, e doar unul dintre ele. Si acea liniste si stare de bine nu este deloc direct proportionala cu cati metri patrati de casa am. Am un ap. de 3 camere, si? La ce-mi foloseste daca nu mai sunt in stare sa fac curat in el asa cum este normal? La ce-mi foloseste daca ocup doar doua camere - una de dormit si alta de lucru, plus o baie si bucataria? De ce sa platesc utilitati de cca 1500 de lei lunar iarna? Nu-mi spuneti sa inchid caloriferele din camerele unde nu stau ca se face frig ca afara peste tot, nu stiti ce inseamna parterul si apartamentul cu 3 pereti afara!

Asa ca, da, prefer o locuinta mica, poate nu chiar de 11 mp, decat un han etajat unde linistea striga de peste tot!




joi, 30 decembrie 2021

CÂTEVA REGULI SOCIALE



... CARE TE POT AJUTA: 

1. Nu suna pe cineva mai mult de două ori la rând. Dacă nu îți răspunde la apel, presupune că are ceva important de făcut;

2. Dă înapoi banii împrumutați înainte ca cealaltă persoană să-ți amintească că ți i-a împrumutat. Asta arată integritatea și caracterul tău. Același lucru este valabil și pentru umbrele, stilouri cărți;

3. Nu comanda niciodată cel mai scump fel de mâncare din meniu atunci când cineva îți oferă un prânz sau o cină. Dacă este posibil, roagă-l să aleagă el pentru tine;

4. Nu pune întrebări ciudate de genul "Oh, nu ești căsătorit-ă încă?" Sau "Nu ai copii?" sau "De ce nu ai casă?" Sau "de ce nu-ți cumperi mașină?" Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta e problema ta;

5. Întotdeauna deschide ușa persoanei care vine în spatele tău. Nu contează dacă e băiat sau fată, senior sau junior. Nu devii mic dacă ești amabil și politicos;

6. Dacă iei un taxi cu un prieten și el / ea plătește, încearcă să plătești tu data viitoare;

7. Respectă diferitele nuanțe de opinie. Amintește-ți că ceea ce este numărul 6 pentru tine va fi numărul 9 pentru persoana care se confruntă cu tine. De asemenea, o a doua opinie este bună drept alternativă;

8. Nu întrerupe niciodată oamenii care vorbesc. Lasă-i să spună ce au de spus. Ascultă-i pe toți și reține ceea ce crezi că este important;

9. Dacă tachinezi pe cineva și ți se pare că nu-i place, oprește-te și nu o mai face niciodată. Asta nu-l va îndepărta de tine;

10. Spune "mulțumesc" atunci când cineva te ajută.

11. Laudă în public. Critică în particular;

12. Nu există niciodată un motiv serios să comentezi vizavi de greutatea unei persoane. Doar spune-i că arată foarte bine. Dacă va dori să vorbească despre slăbit, o va face;

13. Când cineva îți arată o poză pe telefon, nu glisați stânga sau dreapta, dacă nu vi se spune să faceți asta.

14. Dacă un coleg îți spune că are programare la doctor, nu-i pune întrebări supliemntare și nu-l determina să dea detalii care poate că îl deranjează să le facă publice.  

15. Tratează femeia de serviciu cu același respect ca și un CEO. Nimeni nu este impresionat de cât de nepoliticos poți trata pe cineva rangul tău, dar oamenii vor observa dacă îl tratezi cu respect;

16. Dacă o persoană îți vorbește direct, să te uiți la telefon este nepoliticos;

17. Nu da niciodată sfaturi până nu ți-au fost cerute;

18. Scoate-ți ochelarii de soare dacă vorbești cu cineva pe stradă. Acesta este un semn de respect. De asemenea, contactul vizual este la fel de important ca discuția în sine;

19. Nu vorbi niciodată despre averea ta în mijlocul celor săraci. Și nici despre copiii voștri persoanelor care nu au copii. 

20. După ce citești un mesaj bun, încearcă să spui "Mulțumesc pentru mesaj". APRECIEREA rămâne cel mai ușor mod de a obține ceea ce nu ai.

preluata si adaptata  



Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie să afle și prietenii tăi!


duminică, 11 iulie 2021

Amintiri din vremuri apuse

Am găsit azi dimineață pe un grup de facebook o postare care mi-a trezit amintiri și nostalgii. Și eu vin din acei ani, și eu i-am trăit așa cum au fost ei, mai veseli, mai prosperi, sau mai cenușii ori cu lipsuri. Nu pot decât să confirm ce spune autorul acestui text, în totalitate. Până după 1980 n-a fost chiar așa de rău la noi. Într-adevăr, era comunism, erau unele restricții, nu aveai voie să deții pașaport, puteai ieși din țară în excursii doar în țările socialiste, odată la doi ani și numai dacă aveai un anumit venit în casă (dacă era sub salariul mediu nu îți era îngăduit să ieși peste hotare, deși nu-mi dau seama de ce exista această regulă), probabil erau și alte restricții de care eu, copil fiind, nu am de unde să le știu, dar economia mergea, aveam de toate în casă, mâncarea se găsea din abundență, magazinele erau pline cu mărfuri atât românești cât și străine, bineînțeles cel mai adesea din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, RDG (Rep. Democrată Germană, adică jumătatea de est a Germaniei de azi, care atunci era stat socialist), URSS sau China. Foarte rar vedeai și produse americane, nemțești sau franțuzești. 

Cenușiul, lipsurile, restricțiile la apă caldă, căldură și altele au venit după 1980 odată cu decizia lui Ceaușescu de a-și plăti rapid și integral toate datoriile externe. Decizie care nu era deloc rea, în sine (cine vrea să fie independent, are nevoie în primul rând de independență financiară), dar am văzut cu toții unde a dus.

Dar să vedem ce zice domnul de mai jos, repet, lucruri în totalitate adevărate, cu o singură excepție - admiterea la facultate nu era sută la sută pe dreptate. Umbla zvonul că dacă dai o Dacie unui profesor universitar, intri. Dar o Dacie era enorm de scumpă, era de cam de 20 de ori salariul tatălui meu care avea 3700de lei lunar. Plus că pe vremea aceea nu puteai mitui pe cineva pe care nu-l cunoșteai sau la care veneai fără o recomandare din partea unei cunoștințe comune. Nimeni nu-și risca serviciul sau libertatea, pentru că era periculos să accepți o mită din partea cuiva străin, că nu știai dacă nu cumva era un securist pus să te verifice.

Însă am avut un coleg de liceu care după ce a intrat la medicină - mama lui era medic -  a recunoscut că a intrat pe pile și că pe una dintre teze scrisese IULE în loc de IULIE (întotdeauna examenele de admitere la facultăți erau pe 15, 16 și 17 iulie), și ăsta a fost semnul de recunoaștere a tezei care trebuia notată bine ca să fie admis. Nu era singurul, firește. Dar cei care intrau pe munca lor erau cam 80-85 % dintre candidați. Poate și mai bine de atât.

Majoritatea vin cu minciuni de genul ca s-a trăit prost în perioada 1965 – 1989. Uite aici adevărul! MINCIUNĂ GROSOLANĂ : În anii 70 erau în magazine, 10 -20 de feluri de salam, de brânză și de carne…Portocalele, Bananele, Merele, Perele, Cireșele (când era sezonul) și orice fel de alte fructe românești se găseau din abundență.
Mâncam 3-4 mere ori de câte ori veneam de la școală după ce mâncam de-amiază. Era un fel de felul III. Penuria a început DUPĂ anii 80.

In anii 70, bananele, portocalele dar si fructele românești erau peste tot. Tot ce scriu alții, cum că nu era așa, e o minciuna grosolană. Iată o astfel de minciună: „Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunistă sunt de la câțiva anișori, 6-7, în anii ’70, când așteptam cu stoicism să se coacă pe șifonier puținele banane pe care le puteau găsi părinții mei la Alimentara și care mai întotdeauna erau verzi, necoapte” Nici vorbă de așa ceva în anii ’70. Puteai cumpăra banane, portocale, grapefruit-uri sau lămâi câte voiai. E o minciună că erau "verzi". Cele verzi au apărut mult după anii ’80, ca mai apoi să dispară de tot…Ne făceam în mod curent acasă suc de lămâie, storcând cu mâna lămâile naturale, punând apă și două lingurițe de zahăr. Sucul era minunat. Și aveam și un pahar înalt și perfect cilindric. Când voiam să fie sucul și mai bun storceam două lămâi. Mai ales după ce fugeam câteva ore prin praf, la fotbal, era minunat.
Între anii ’70-’80, cu 4-6 lei iți luai 100-200 de grame de salam sau parizer – și alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu e-uri , mațe și zgârciuri tocate. În clasa 2-a – 3-a, mergeam în pauza mare la magazin și ne luam corn cu salam cu doar câțiva lei. Îmi lăsa mama mărunțiș sa-mi iau ceva de mâncare.

Am fost în tabără cu școala sau cu liceul, aproape în fiecare an, începând din clasa IV-a …O tabără costa intre 300 si 500 lei 10-12 zile. Întreținerea la bloc (3 camere) era de 50 lei vara și în jur de 100-120 lei iarna…salariul minim era de 1800 de lei apoi s-a făcut 2000 de lei…Salariul mediu era de 2500 de lei…NET: impozitul pe salariu și orice altă taxă au fost scoase.
Venea stomatologul la școala și îi consulta pe copii și ii programa pe copii la cabinetul dentar.
La gravide mergea medicul acasă sa le vadă și înainte și după ce nășteau.
Te lua poliția de pe stradă dacă nu munceai…și-ți dădea un loc de muncă. Te urmăreau mai apoi să vadă dacă te duci la servici. Nu exista șomaj. Foarte, foarte mulți oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plăteau chirii MODICE – chiria era de aprox. 50 de lei pe luna. Un bilet de autobuz era in anii ’70 – 50 de bani , în anii ’80 a ajuns 1 leu, în 1989 a ajuns 1.20 lei.
Sunt antibolșevic ca opțiune politică, dar NU CU MINCIUNI se scrie istoria…Da, a fost frig în ultimii ani și magazinele au fost goale. În ele se mai găseau doar macaroane și conserve de pește…Dar nu a fost tot timpul așa.

Îmi amintesc când în anii 1987-1989, în plină penurie de alimente, îmi cumpăram conserve de pește amintindu-mi de cornul minunat și de salamul gustos ce-l mâncam cândva. Sincer nu era rău nici peștele: atât cel marinat cât și cel în ulei erau foarte bune. Dar nu puteai mânca doar pește. Curtea școlii era permanent deschisă inclusiv în vacanțe.
E o crimă că astăzi curțile școlilor și sălile de sport stau închise, cu lacătul pe ele, în timp ce copiii n-au unde se juca. Asta o decid azi oameni, care nu s-au jucat niciodată, în curtea școlii sau între blocuri, când au fost mici. În curtea școlii se juca fotbal de dimineața până seara (mai puțin dacă aveau unii ore de sport și nu făceau sport în sală)… Mergeam vara și dădeam cu mingea și racheta de tenis la peretele școlii, undeva în zona unde nu erau geamuri. Nu mi-a zis nimeni niciodată nimic…La ștrand un bilet pentru o zi întreagă era pentru un copil 3 lei apoi către 1989 s-a făcut 5 lei. Cu toate astea, recunosc că mai și săream gardul împreună cu alți copii.

Nu de puține ori se spărgea la școală, din greșeală, câte-un geam de la o minge de tenis sau de fotbal și nu era nici un scandal : se-nlocuia geamul și gata. Bicicletele erau peste tot: copiii aveau Pionier, Pegas sau Tohan. Patinoarele la fel: cânta muzică uneori, și-ți dădeau ceai cald. Cu siguranță am avut o copilărie foarte fericita și n-am văzut în jurul meu copii care sa nu aibă una la fel…Și am crescut într-un cartier obișnuit într-un oraș prăfuit de provincie.
Vorbesc ca unul care am trăit vremurile alea ca și copil. Nu poate veni un MINCINOS sa spună ca de-abia puteai cumpăra câteva banane verzi în anii 70.
În 1989, profesorii aveau salarii între 2200 și 3500 de lei (mama era profesoară) după vechime și gradele pe care și le puteau lua. Inginerii erau cu ceva mai bine plătiți ca profesorii cu aceeași vechime în muncă.
Un debutant începea întotdeauna cu salariul minim (1800 și mai apoi 2000 de lei). Dar după câteva luni era trecut pe primul nivel de salarizare din specializarea lui. La televizor se transmiteau în anii 70 aproape toate competițiile sportive TENIS, FOTBAL, RUGBY, ATLETISM, OLIMPIADE etc…erau filme americane și englezești câte vrei: seriale, foiletoane, cinematecă etc. Programul începea la 10-11 dimineața și mergea pana la 24 sau la 1 noaptea…reducerea programului s-a petrecut treptat după anii ’80.
Meciurile lui Ilie Năstase de la Turneul Campionilor erau transmise în direct noaptea la 1, 2, 3 dimineața. Ca și notele de 1.00 (nu exista nota 10.00 pe afișaj) ale Nadiei Comăneci, de la Olimpiada de la Montreal. Când juca Dobrin, doar un simplu meci în campionat, străzile se goleau și mergeam să-l vedem. Ce să mai spun de Craiova lui Balaci sau de Steaua?
Siguranța, noaptea pe străzi, era maximă …te-ntâlneai cu un milițian, dacă nu la prima străduță, atunci la a doua…Cinematografele, ștrandurile, terasele, cofetăriile toate avea prețuri modice: o prăjitură costa 2.50 – 3 lei. Erau și cu 1.50 dar și mai bune și mai mari cu 4-5 lei. Savarinele îmi plăceau cel mai mult și nu erau scumpe. Și Doboșurile erau bune sau Indienele.
Despre ce vorbim? Țara DUDUIA de noi CONSTRUCTII. Erau MACARALE peste tot.
Noi cartiere de locuințe se ridicau peste noapte în fiecare oraș. Mi-amintesc cum ne jucam câteodată seara, urcând în fugă scările de beton nefinisat, prin blocurile aflate în construcție.

Trenurile pe distanțe lungi ajungeau cu 2-3-4 ore mai repede ca azi.
Cu un salariu MEDIU îți puteai face lejer un concediu de 10-12 zile la mare.
E adevărat: la orele de vârf autobuzele erau aglomerate.
Cărțile din Biblioteca pentru Toți erau 5 lei bucata. S-a tipărit atunci aproape toată Literatura Națională și Universală. Plus cărți de filozofie, de istorie sau de critică. Când luau salariul, tata și mama veneau fiecare cu sacoșa cu cărți acasă, așa cum veneau cu roșii și ardei.
Și erau cărți una și una. Mai târziu, cărțile din Biblioteca pentru Toți au devenit 10-12 lei. Dar nici așa nu erau scumpe. Cea mai bună revistă era Secolul XX. Mi-o amintesc și acum, că o cumpăra mama și mai citeam și eu din ea. Era groasă cât o carte, cu articole tot unul și unul. Așa o revistă nu mai avem azi.

Ne duceau cu școala, la Cinematograf și la Teatru. Excursiile cu școala erau cel puțin una pe trimestru. Pe stadioane copiii aveau intrarea liberă. La noi în oraș, echipa juca în Divizia C și câteodată, mai intra și-n B. Dar eram cu toții mândri de ea.A NU SE CONFUNDA ANII 70-80 CU CRIMELE BOLSEVICE DIN ANII 50….CARE AU FOST DE GROAZĂ. Ce mi-au povestit părinții și bunicii mei întrece orice închipuire Laptele (despre care unii mint în alte articole „că plângeau după el”), ți-l lăsau cei de la fabrică, în fiecare dimineață direct în scara BLOCULUI… Puneai sticla goală în niște lădițe și găseai dimineața, O ALTĂ STICLĂ PLINĂ. Prețul în anii ’70-’80 – 2.20 lei litrul apoi s-a făcut prin anii ’80 – 3 lei…apoi a fost 3.30

Banii îi lăsai într-o cutie de carton (nu-i fura NIMENI cum nu fura nici laptele din lădițe), sau suna cel cu laptele o dată pe săptămână la ușă… După anii ’80, chestia asta a dispărut
Dimineața mă trezea câteodată, zgomotul celor care veneau cu lăzile cu lapte la fiecare bloc. Ajungeau la noi la bloc să ia sticlele goale și să le pună pe cele pline cu lapte între ora 6:00 și 6:30.
Admiterea la liceu și la facultate au fost printre cele mai corecte și mai bine organizate concursuri la care am participat. La fel erau și Olimpiadele școlare. Nu conta statutul social al celor care dădeau examen.
Și, atenție: eu am crescut într-un oraș de provincie din ARDEAL, nu în BUCUREȘTI și nici în vreo capitală de județ…Dar era LA FEL peste tot. Ceea ce vă povestesc eu AM TRĂIT. Ce vă povestesc SUNT FAPTE nu e apologie, nu e propagandă …sunt fapte. AM POVESTIT exact ce am trăit. …Nu contează ce regim a fost sau ce regim ar fi fost : Aș fi spus exact ce am trăit indiferent de regim. Cine vă spune că n-a fost așa VĂ MINTE.

Desigur o poveste separată ar trebui scrisă despre magazinele ajunse aproape goale după anii 1985… Dacă în 1973 ar fi fost O PENURIE MASIVĂ de Portocale în România cum vă mint unii, credeți că ar fi apărut în 1973 cântecul O PORTOCALĂ ? Ca să trezească ura și indignarea oamenilor?
Interpreta Anda Călugăreanu, muzica Marius Țeicu, versuri Ovidiu Dumitru. Melodia a fost compusă in 1973, şi dată în premieră la TVR, într-o emisiune realizată de Alexandru Bocăneț. Melodia s-a bucurat de mare succes in spectacolele live, cu două si trei bis-uri la fiecare spectacol.

SURSA: Facebook, grupul Hai La O Poveste. Intamplari stranii dar adevarate.! https://www.facebook.com/groups/356995731626384/



Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie să afle și prietenii tăi!