duminică, 5 iulie 2020

Pandemica: azi la fostul Billa



Fusesem în vizită la o verișoară și m-am abătut pe la fostul Billa din centru (la Unic, pentru pietreni) să fac niște cumpărături. Odată cu mine au intrat un preot, tip tânăr, înalt la vreun metru nouăzeci, bine făcut, împreună cu o măicuță pișpirică, mărunțică, băbuțică, de nebăgat în seamă. Nici unul nu avea mască, spre deosebire de toată lumea prezentă în magazin. Era pe la orele prânzului. Tipul de la ușă am impresia că avea scanerul de temperatură în mâini, dar ținea mâinile la spate, probabil să nu fie luat cu huo și teo de unii. Eu nu am nimic împotrivă să mi se ia temperatura la intrarea într-un magazin, dar ăsta ținea strâns mâinile la spate. Totuși i-a spus preotului să-și pună masca. E drept, pe un ton mai impunător.

Preotul începe, plin de tupeu, cu Nu vreau! Domnul de la security încearcă încă odată, fără succes, bineînțeles, iar popa, că nu merită apelativul de preot, zice Da'ce, așa vorbești cu un preot?!?? Bodyguardul vorbise normal, pe un ton mai ridicat, dar asta și pentru că era acum o distanță destul de mare între el și noi, dar i-a spus ceva firesc, că toată lumea poartă mască și el trebuie să se conformeze regulilor. Popa, nimic! Însă un client, enervat de atitudinea insolentă a popii, l-a făcut cu ou și cu oțet, i-a spus că în loc să fie un exemplu pentru comunitate, ce face el? Stă fără mască, nu respectă legea, așa că să se ducă la piață dacă nu vrea să respecte regulile unui spațiu închis.

Popa o ținea pe a lui, că pfoaileu! cum poate acel om să-i vorbească lui așa (de parcă el era mai presus de reguli și legi în țara asta), tot amenința că ia să dea el un telefon (nu specifica unde), pentru că era ”alintat” cu epitete de genul tâmpitule, retrogradule, handicapatule și altele asemenea, iar cetățeanul enervat l-a îndemnat să sune unde dorește, eventual chiar la Dumnezeu, dacă-i știe numărul. La un moment dat tensiunea se simțea în aer atât de încordată încât o secundă am crezut că se vor lua la bătaie, dar nu erau prea aproape, totuși. Cetățeanul enervat continua să-i explice că ne îmbolnăvim toți din cauza lui, un inconștient, măicuța căuta să-l potolească pe popă, dar replicile, unele corecte, deși presărate cu jigniri, iar celelalte pline de tupeu, continuau, ba chiar popa îl blestema pe cetățean să se îmbolnăvească cu mască cu tot.

După câteva minute bune de spus - iertat îmi fie, dar eu zic, niște adevăruri (că preoțimea de la noi e înapoiată, că se cred mai presus de toți, că nu au făcut nimic pentru societate - la aceste replici popa nu mai zicea nimic!) conflictul s-a stins pentru că cetățeanul enervat am impresia că s-a îndreptat spre ieșire. Popa și-a pus masca pe care o avea la el, totuși, măicuța nu sunt sigură, că pe ea nu am mai văzut-o decât când am ajuns la casă și era în fața mea.

Și, cu toate că sunt împotriva conflictelor și a jignirilor, de data asta am fost întru totul de acord cu atitudinea cetățeanului enervat. De ce? Pentru că numai așa a avut efect!


Daca ti-a plăcut ce ai citit, distribuie să afle și prietenii tai!