vineri, 9 iunie 2017

Studentia anilor '80, cazarea - vinerea cu amintiri



Studentia anilor '80, cazarea - vinerea cu amintiriDupa ce am aflat de reusita la examenul de admitere, vara a trecut mult mai repede si mai frumos. Apoi am pornit-o spre capitala cu cateva zile inainte sa inceapa scoala, ca sa rezolv cu cazarea. Taica-meu ma insotea peste tot, mandru ca are fata studenta :) Am fost la secretariatul facultatii, am aflat despre cursuri, despre orar, si ca daca nu stau in gazda, voi avea cazare la caminul 6 Martie, situat intre Opera si facultatea de Drept. Pe atunci era camin de fete, nu stiu astazi cum o mai fi. Am mers acolo, la caminul care avea sa-mi fie casa preț de patru ani. In hol era un fel de ghiseu unde se afla o femeie intre doua varste, portareasa, fosta gardiana de inchisoare, cum aveam sa aflam mai tarziu.

Nu stiu nici acum daca era adevarat sau daca era o anecdota lucrul ăsta. In orice caz, din multe puncte de vedere căminul de lângă Operă semăna cu o inchisoare fara zabrele. Cazarea s-a desfasurat rapid, nu era nevoie de șpagă pe nicăieri, in camin erau repartizate locuri pentru cate fete intrasera la unele din facultatile universitatii. Prima camera in care am stat avea 5 paturi, desi am fost repartizate acolo numai 4 colege de an, doua moldovence si doua constănțence - eu, Dana, Iza si Florina. Era la etajul doi, aveam și balcon. 246 daca-mi amintesc bine, desi se poate sa gresesc numarul camerei. Era prima de la scari si de aceea probabil, avea balcon si era mai mare. Aspectul, insa, este foarte viu in memoria mea. Era o camera maricica, inalta si racoroasa, situata deasupra intrarii in cantina, ca la parter era cantina. Vara, era un mare avantaj, insa iarna... offf, o sa vedeti mai acusica ce a insemnat pentru mine prima iarna de studenta si prima sesiune.

Paturile erau vechi, metalice cu vopseaua scorojită, cu câte o saltea veche si batucita pe ele. De la magazie ni s-au dat perne, pături si asternuturi, curățele si nu prea. Mai tarziu mi-am adus asternuturi de acasa si n-am mai folosit niciodata pe cele date de la camin. In holisorul mic, aveam patru dulapioare inalte, cat sa ne punem strictul necesar de haine. Camera mai avea 2 mese melaminate si patru sau cinci scaune, plus cate o noptiera metalica, ponosita, pentru fiecare pat. Singura priza din camera era zidita, baile erau la comun pentru tot palierul, nu aveam apa in camera. Caloriferul se afla langa usa de la balcon si avea vreo 10-12 elementi. La capatul culoarului era o camaruta numita oficiu, cu cateva prize care se ardeau mereu si cu o plita cu doua platane unde ne mai faceam paine prajita sau un ou ochi, daca aveam la indemana asa ceva - sa nu uitam, eram pe vremea cand mancarea era cartelata si ceva precum oua sau ulei nu gaseai la liber nici in capitala. De fapt, nu in ulei prajeau fetele oua, ci in margarina. Oficiul acela mai era si fumoar pentru fetele fumatoare, asa ca acolo mereu era un miros greu, daca nu cumva si un fum corespunzator :) Camaruta aia avea un singur geamlâc, care statea inchis pe timp de iarna.

Apoi mai era o camera goala, cu franghii, unde ne uscam rufele. De fapt, nu noi, ca noi ne intinsesem cateva franghii pe balcon, dar restul camerelor nu aveau balcoane si acolo isi uscau rufele, care adesea ramaneau cu un iz de mucegai in ele. Foarte curand mi-am dat seama ca trebuie sa trimit colete cu haine murdare acasa, sa mi le spele maica-mea la masina, si sa mi le trimita curate inapoi. Din simplul motiv ca apă caldă era în cămin cam o dată la două zile, 15 minute, pe la miezul nopții. Și atunci, după ce una dintre fete striga pe hol cât o ținea gura, "apă caldăăăă!!!", săream toate pe dușuri, intram și câte 3-4 într-o cabină și ne spălam. Vara era apă caldă și ziua, câte o oră, atunci aveam cum să-mi spăl rufele, dar iarna era cvasi imposibil să fac asta. Unele colege spălau rufele cu apă încălzită la oficiu. Eu am preferat să car colete... In felul ăsta eu si taică-meu, mai ales, am devenit familiari oficiantilor postali de atunci, din orasul meu, lucru ramas valabil pana astazi... :) Ne stiau, ca sa zic asa, de la o posta cine suntem si la ce ghiseu mergem. La coletarie, unde in alta parte?

Caminul 6 Martie era incalzit vara cu niste panouri solare plasate pe acoperis, care in rastimp s-au spart si n-au mai fost eficiente. In schimb iarna, in prima iarna, am indurat un frig de zile mari. Caldura era atat cat sa nu inghete caloriferele. Imi amintesc ca taica-meu a venit la mine intr-o delegatie - celelalte colege de camera erau plecate acasa pe timpul sesiunii - si mi-a adus niste chiftele de acasa, inghetate de la frigul din tren. Am lasat chiftelele pe calorifer cateva ore, si cand le-am mancat, tot aveau ace de gheață în mijlocul lor.... Stateam in sacul de dormit, cu caciula si cu manuși la maini si invatam... In camera era un strat ingust de zapada batatorita si gheață la marginea de jos a usii de la balcon, blocand accesul. De altfel nici nu aveam de ce sa deschid usa balconului iarna. Aeriseam deschizand usa camerei, dar si asa, mare nevoie de aerisire nu era, fiind atat de frig mereu.

Aceea a fost singura iarna in care am zgribulit in cămin. In anul urmator am cerut sa fiu mutata in alta camera. Atunci am fost data cu alte colege, tot de la geografie, colege de an cu mine, însă oltence de data asta, și eram doar 3 în cameră, nu 4. Una din ele, Maria (Morioka-san o poreclisem :)) ) a adus niste băieți - lucru foarte riscant, pentru că băieții nu aveau voie sa urce la camere, veneau doar jos in parloar si fata de serviciu o chema pe aceea cu care avea vreunul din ei treaba - care ne-au dat jos stratul subtire de zidarie de deasupra prizei. Eu adusesem un reșou de acasă și uite-așa, pe șestache, ne-am încălzit iernile făcându-i în ciudă lui Ceaușescu și economiei lui. Că directoarea căminului, o profesoară de la noi, de la geografie, mi-a confiscat reșoul prin martie în anul II, e o altă poveste. Firește că oricine își dădea seama că aveam reșou (nu doar noi, ci cam toate fetele), că atunci când veneai de pe holul căminului în cameră, te izbea căldura drept în față :D

Apoi, căminul nu era locuit în totalitate de fete. La parter pe aripa dinspre bulevard, era o camera speciala si acolo locuia Lilian. Lilian Zamfiroiu, ceva șef în asociația studenților, membru de partid, sau așa ceva. Imi placea ca vara, in sesiune, ne punea muzica din perioada interbelica, jazz si alte chestii interzise pe la radio in anii aceia. Apoi parterul aripii dinspre Casa studentilor Grigore Preoteasa era gol. Acolo erau cazati musafirii, profesori, medici sau alte persoane care veneau la cine stie ce simpozion ori conferinta profesionala si nu aveau unde sa stea. Cred că rareori am vazut pe câte cineva in vreo cameră de pe acel palier.

 Altfel, nu m-am gandit niciodata sa fac o poza doar camerei de camin. Nu stiu de ce, poate pentru ca era totul atat de cenusiu si de impersonal. Am doar cateva cadre de la niste aniversari cuminti, pentru ca altfel pe vremea aceea nu se putea. Nu in camin, cel putin. Sau nu in 6 Martie... In fotografie sunt eu, in anul I de facultate, si cateva colege de an: Robertina pe scaun, apoi Dana si Maria ...

a fost pe aceeași temă: admiterea la facultate

Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie sa afle si prietenii tai!



22 de comentarii:

  1. Aventuri, nu gluma. Nici acum nu-s permise resourile in camine. Din fericire eu nu am prins loc inc amin, dar nici nu mi-am dorit acest lucru, chirie direct. Am stat si cu prieteni si cu necunoscuti total, dar nu imi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar acum presupun ca este caldura, nu sta nimeni in frig... :D ai mei nu-si permiteau sa ma tina in gazda, ca in chirie pe vremea aia nu se auzise. Nimeni nu putea detine mai mult de un apartament, cel in care locuia. Ma rog, erau exceptii, dar ma indoiesc ca se inchiriau la studenti apartamentele de rezerva. Preferai sa nu se stie ca mai ai unul ...

      Ștergere
  2. Dar ce amintiri ai! Eu nu am stat in camin pentru ca am urmat facultatea in acelasi oras in care locuiesc asa ca nu pot spune ca am simtit ce inseamna viata de student din acest punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar! Cand esti in acelasi oras, nu ai cum sa simti pe deplin viata de student... :)

      Ștergere
  3. Eu am fost la facultate în orașul natal, norocul de a locui în oraș mare. Deși mereu am spus că dacă în oraș nu ar fi existat facultate, o construia tata doar să știe că nu plec departe de privirile lui :D
    Așa că am ratat chefurile și distracțiile din cămin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaa, cum sa le ratezi? Ce, daca erai din oras nu erai invitata la chefuri?? :)

      Ștergere
  4. Hehee ce amintiri frumoase si ce vremuri, acum totul s-a schimbat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eeeiii, vremurile erau cam gri... frumoasa e tineretea, asta da..!

      Ștergere
  5. Cred ca acum lucrurile s-au schimbat in bine pentru ca am vazut niste camere de camin cool, cum ar zice studentul acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut si eu la altcineva pe blog poze cu paturi frumoase, din lemn...

      Ștergere
  6. Sa stii ca si la inceputul anilor 2000, caminele erau la fel de boeme si fascinante- eu imi amintesc exact cum in intregul camin functionau doar un singur dus- motiv pentru care erau mereu cozi la dus si era de la sine inteles ca nu erau sanse sa faci dusul de unul singur. Si pe acelasi sistem- cu un gardian care isi lua treaba muuuult prea in serios

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un singur dus??? :DDD ce sa zic? Pe vremea mea doar unul nu functiona si erau vreo 8, in schimb se infundau scurgerile si adeseori faceam dus intr-o balta de apa mizerabila... multe colege au facut micoze la talpi in perioada aia...

      Ștergere
  7. M-ai făcut să-mi amintesc de anii mei de studenție. Și eu am stat în cămin, 5 în cameră, aceleași paturi metalice, dar vopeseaua era un pic mai proaspătă. Saltelele.... decente. Dar toată experiența acelor ani este mai mult decât frumoasă și te prinde așa melancolia în timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, Bianca, desi noi nu prea aveam ce sa facem - bine, cursurile erau cate 8 chiar 9 ore zilnic, deci... numai de distractie nu ne mai ardea! - frumusetea vine din faptul ca e viata noastra acolo, suntem noi, cu bune, cu rele.. cu amintiri placute sau uneori nu prea..

      Ștergere
  8. Si eu am dat admiterea in '80. Suntem de aceeasi varsta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa aud asta :) credeam ca sunt cam singura veterana printre bloggeri ..

      Ștergere
  9. Mda... ce amintiri! Eu am facut facultatea in orasul meu, asa ca nu am fost nevoita sa stau intr-un camin (din fericire). :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu mi-as fi dorit sa raman acasa ca studenta... pe vremea aceea studentia reprezenta prima distantare adevarata de parinti si atunci invatai cum sa stai pe propriile picioare. Azi e cu totul altfel... eu si intr-a 12-a mergeam de mana cu parintii la film, pt ca nu aveam voie sa merg singura decat cel mult pe la cumparaturi, in afara de scoala, bineinteles...Iar bani de cumparaturi nu mi se dadeau, sloganul era "cand o sa ai salariu, iti cumperi ce vrei tu, pana atunci te imbraci cu ce-ti luam noi si mananci ce-ti punem noi dinainte.."

      Ștergere
  10. desi nu am facut facultatea in orasul meu, ci am plecat la 300 km mai departe, am avut aici rude, si nu am stat la camin. pe de-o parte, imi pare rau. pe de alta, nicidecum, pentru ca am avut confort. si a fost frumoasa facultatea, tinea de oameni, nu de locuri...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu am facut facultatea in oras, dar am avut colega de banca care staea in camin si eram des pe la ea. Conditiile erau la fel ca cele descrise de tine pentru ca era aceeasi perioada. Imi aduc aminte cum am facut practica la ...cantina caminului si in patru zile cat am reusit sa rezist am curatat un munte de cartofi. De ce am facut eu practica acolo sa spun drept ca nu-mi amintesc, cert este ca restul le-am facut la cules de diverse prin tot judetul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Astea da peripetii. Nici eu nu am profitat de petrecerile din timpul facultatii. Am ramas acasa langa ai mei

    RăspundețiȘtergere
  13. Hei ce amintiri....alte vremuri...mi-ai amintit de studentia mea din anii 2000 :)

    RăspundețiȘtergere

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...