sâmbătă, 17 septembrie 2016

Eu, calatoriile si ce vad unii cand povestesc despre ele



Eu, calatoriile si ce vad unii cand povestesc despre ele
Am spus intotdeauna, dar probabil ca nu s-a auzit prea bine, ca pentru mine calatoriile reprezinta cel mai mare vis al meu. Cel mai frumos hobby si tot ceea ce-mi doresc de la viata. Am mai spus, si nu odata, ca atunci cand calatoresc, traiesc cu adevarat, in rest, vegetez.

Oamenii care au un hobby il cultiva cu pasiune, pentru ca le ofera relaxare psihica si le incarca bateriile. Asa si eu, ma simt bine si implinita cand calatoresc. Nu conteaza unde, important e sa se invarta roata. Autocarului, avionului, trenului... roata sa fie. Sa vad locuri, tari, orase, oameni de peste tot de pe planeta asta. Asa simt eu.

Ceilalti, de multe ori au inteles gresit placerea mea de a impartasi cu ei secvente povestite din calatoriile mele. Cineva, o copila, mi-a zis odata ca-i este ciuda pe mine ca ma dau mare pentru ca am vazut atatea tari. Am ramas șocată. Nu exagerez, șocată, zic. Nu mi-a dat vreodata prin minte ca a povesti ce ai vazut intr-o calatorie e prilej de a te simti mai presus decat altii. Eu am crezut ca prin asta deschid si altora apetitul calatoriilor, ca reusesc sa-i fac sa vada ce vad eu cand plec hai-hui prin lume si le inoculez microbul. Ca microb e, virus :)

Cand n-ai casa, n-ai masina, n-ai conturi in banci si nici haine de fițe, n-ai o familie proprie, nu faci shopping ca toate femeile cu scaun la cap, ci iti dai cam toti banii de care dispui la un moment dat pe calatorii, ba mai faci si credite bancare pentru asta, e clar ca e boala, nu? :)

Cand cineva se lauda cu casa pe care si-a construit-o sau cu felul in care si-a decorat apartamentul, toata lumea il sustine si e de partea lui. Cand eu povestesc despre locurile pe care le-am vazut, sunt aroganta. Cand unii sunt mandri de realizarile copiilor lor, sunt felicitati. Eu daca povestesc despre locurile pe care le-am vazut, ma dau mare. Mda... pe viitor o sa aleg sa vorbesc despre locurile pe unde am fost doar pe blog. Asa, stiu sigur ca numai cine simte ca mine ma va citi si va fi interesat de ceea ce povestesc, fara sa ma judece printr-o lentila care distorsioneaza mesajul meu pana la a-i modifica sensul.


Putini au fost cei care au observat ca ma insufletesc cand vorbesc de cele vazute pe alte meleaguri, ca mi se aprind ochii a bucurie, ca zambetul nu mai este o masca sociala ci e real.......






2 comentarii:

  1. Dar mie imi face o deosebita placere sa ne povestesti asa ceva. Parca sunt si eu alaturi de tine in acea calatorie...vad toate peisajele si locurile frumoase, descrise de tine.
    Si mie imi place enorm sa calatoresc, sa descopar locuri noi, dar nu pot sa cred ca cineva ar putea sa spuna despre tine ca esti "mareata" si te lauzi cu excursiile pe care le faci...
    Doar tu sti cum reusesti sa ajungi in acele locuri minunate, si cu ce sacrificii...!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Sidy, pe blog, asa cum ziceam. Pe blog o sa povestesc, ca multe le-am lasat spuse pana pe la jumatatea drumului. Ieri m-a "lovit" asa o luciditate si am facut niste conexiuni, si-ti spun ca sunt douazeci de ani batuti pe muchie de cand mi s-a spus prima oara ca sunt aroganta (in timp ce povesteam unor elevi din Agapia cum este in Anglia), iar ieri mi-am dat seama ca mi s-a facut si mult rau de catre niste persoane de decizie din acest motiv. Nu exagerez cu nimic... e din categoria "mare-i Gradina". Abia acum, la "batranete" imi dau seama cata dreptate avea taica-meu cand zicea ca sunt multi oameni care fac rau de placere sau invidie. N-am putut sa cred asta, dar uite ca o simteam pe pielea mea si nu stiam de ce..!

      Ștergere

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...