duminică, 26 octombrie 2014

De ce nu merg la vot ...

Multi ma vor blama, vor incerca sa ma convinga sa merg, ca altfel ma vor conduce altii, ca bla-bla, ca etc-samd. Ca parca daca merg, ma conduc eu, nu altii.

Am mers de fiecare data, cu exceptia turului doi Iliescu-Vadim Tudor. Am inteles ca de nevoie trebuia sa-l votez pe primul, dar nu am vrut. Deci nu m-am dus.

Acum, sunt satula pana peste urechi de acelasi tip de campanie din ambele parti (n-am urmarit, dar maica-mea, care are o optiune, ma pune la curent cu tot ce aude la tv desi eu nu-i cer asta). Nici unul nu are vreun program, ci doar arunca cu noroi in celalalt candidat. Pana cand o sa mearga la romani tipul asta de discurs?

Eu vad lucrurile asa: am dorit schimbarea de la bun inceput, imediat dupa Revolutie - sau ce-o fi fost aia - am sperat nebuneste, am crezut orbeste, si am simtit cum musc pamantul prosteste, de fiecare data. Toti promiteau, iar cand ajungeau acolo lucrurile ramaneau la fel ca inainte. Ca si cum toti erau niste avataruri ale aceluiasi drac. Ca si cum toti ar fi manevrati de sforile acelorasi sforari, nevazuti, ultra-bogati, de dorinta carora depinde totul. Unii zic ca acestia sunt ceea ce numim plutocratie. Adica cei care conduc cu adevarat, care sunt putred de bogati si ale caror interese le servesc alesii unui popor. Si nu este obligatoriu ca acesti sforari sa fie de la noi. Nu, pot fi si straini.

Si ce mai conteaza cine sunt ei, daca nevoile noastre sunt implinite numai odata la patru ani, si nici atunci in mare parte, sau sunt implinite rareori, atunci cand interesele lor coincid intamplator cu cele ale multimii? Chiar, ce mai conteaza?

De asta, dupa douazeci si cinci de ani, m-am saturat de mers la vot. Nu am ce vota. Nu am ce spera. Nu am asteptari din partea nimanui. N-o sa-mi fie mai bine nici daca merg, nici daca nu, nici daca iese unul, nici daca iese celalalt. Dar macar dezamagirea si sentimentul ca am fost tradati o sa ma ocoleasca.

Va pup si faceti asa cum simtiti!


marți, 14 octombrie 2014

Cate cuvinte foloseste un om intr-o viata?

Mai demult, acum câțiva ani buni, am avut o discuție cu o colegă profesoară de limba română pe aceasta temă și am presupus eu atunci că un om cunoaște și folosește în toată viața lui, din limba maternă, cam 6-7000 de cuvinte, uzuale și de specialitate, adică din domeniul în care lucrează.

Interlocutoarea mea a spus că nu crede așa ceva, că nu este posibil ca un om să cunoască și să folosească doar câteva mii de cuvinte din limba lui maternă într-o viață.
Și avea dreptate să nu mă creadă, și eu greșeam, numai că numărul real de cuvinte folosit într-o viață de om, conform lingviștilor, este cu mult mai mic, este de câteva sute, nu mii. Citez dintr-un articol scris cândva de regretatul George Pruteanu:

"Bună seara. Am mai vorbit de la această măsuţă neagră despre numărul de cuvinte pe care le folosim de-a lungul vieţii noastre. 

Vă spuneam că limba română are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care într-un dicţionar cum e DEX-ul se află vreo 57.000. Fondul principal de cuvinte conţine, după Graur, circa 1400 de vocabule, din care noi, în viaţa de toate zilele, utilizăm abia cîteva sute. În această privinţă, a numărului de cuvinte vehiculate realmente în practica literară, s-au făcut cîteva cercetări. "

sursa articolului: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis457emin.htm



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...