duminică, 27 aprilie 2014

Când scriem î și când â ?

Nu că ar fi mare scofală. Chiar nu e. Este simplu.
- î se pune la început și la sfârșit de cuvânt, așa ca în întuneric hotărî ea însăși și omorî îngerul înaripat de îndată.

Mai sunt niște reguli pe lângă asta de bază, însă nu insist acum asupra lor (ca de exemplu derivarea și conjugarea verbelor terminate în î se face cu â: hotărî, dar hotărând)

- iar â se folosește în interiorul cuvintelor: mână, smântână, întâmplare, etc.

Cu toate acestea, mai demult, o colegă de limba rămână (acum pensionară) ne-a spus așa: toate aceste reguli se aplică toponimelor (denumiri geografice) și cuvintelor din LIMBA ROMÂNĂ! NU ȘI DIN ALTE LIMBI!

De exemplu adeseori în diverse articole de pe net despre explozia centralei atomice din 1986 de la Cernobîl, numele acestei localități este scris cu â și nu cu î cum este firesc. Cuvântul kadînă/cadînă, care înseamnă femeie în limba turcă, nici nu are de ce să fie scris cu â, din două mari motive: litera î este de proveniență turcă, deci nu poți să scrii acel cuvânt altfel decât în grafia lui originală, iar motivația lui â din românește a fost că îl folosim deoarece multe din cuvintele unde el apare sunt de origine latină (mână-mana, pâine-panis, etc), așadar cadînă nu are cum să fie de origine latină.

În sprijinul a ceea ce am scris am găsit un articol din wikipedia despre transliterarea denumirilor din alte limbi http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Transliterare

Cred că nu strică să aruncați o privire, mie mi s-a părut foarte interesant.


sâmbătă, 19 aprilie 2014

De Paste, 2014

Tuturor cititorilor blogurilor mele, sărbători luminate, Paste fericit, îmbelșugat și cu toate cele trebuincioase pentru fiecare dintre voi!





Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...