miercuri, 31 decembrie 2014

La multi ani, 2015!

De multe ori ma gandesc de ce e neaparat speciala aceasta zi. Aceasta noapte. Acest miez de noapte. De ce acum si nu peste o luna, doua sau trei.

Orice 30 spre 1 e la fel. E o conventie. Un motiv in plus sa ne distram, sa sarbatorim, sa ne facem urari, sperante, planuri....

Va doresc tot ceea ce v-ati dori dv. insiva cel mai mult. Tot ceea ce n-ati facut pana acum, sa devina realitate in anul ce sta sa vina. Tot ce nu va este de trebuinta sa se indeparteze de la voi, si sa vina cele bune si de folos.

La multi ani, 2015!


marți, 16 decembrie 2014

Parodie muzicala Ponta

Clip pentru cei care se amuza oricum, dincolo de orice pasiune politica. Atunci cand nu mai tii partea nimanui, te poti amuza dublu :)

duminică, 7 decembrie 2014

Pamflet muzical cu formatia ABBBA :)

Pentru cei care au renunțat de mult la pasiunile politice și care se pot distra pe seama oricărei glume, la adresa oricărui exponent, indiferent de partid. 



joi, 4 decembrie 2014

Un Canon DSLR de Black Friday

Asadar, de vinerea neagra - prima, aceea din 21 noiembrie - mi-am luat un Canon EOS KIT 1200D cu un obiectiv la pachet. Spre surpriza mea - placuta! - cei de la Urgent curier mi l-au livrat duminica. Probabil ca din cauza comenzilor masive au lucrat inclusiv duminica.

Pret de o saptamana nu am avut timp sa-l butonez, dar dupa aceea m-am jucat putin cu el si am fost mai mult decat multumita de rezultat. Pentru cine nu a avut decat compacte pe mana, acest dslr din categoria entry level, este aur curat. Face pozele macro exact asa cum mi-am dorit, si pentru aceasta functie a meritat toti banii. Apropo, pe mine m-a costat 1800 de lei tot pachetul, in care am mai luat si un trepied mic si un set de ceva substanta de curatat lentilele aparatului foto.

Dupa aceea am gasit pe net informatia cum ca acest Canon EOS 1200D este cea mai buna alegere pentru un fotograf amator care a trecut de la compacte la ceva mai bun. Asa ca, ma declar cat se poate de multumita de ceea ce mi-am ales in final, desi voiam un Panasonic ultimul strigat, dar la mia de euro cat costa, am zis ca totusi as face si putina economie, mai ales ca la momentul actual nu am ce sa fac cu un aparat foto profesional.

Asadar nu pot spune decat un mare multumesc magazinului online F64 !

Un Canon DSLR de Black Friday

duminică, 2 noiembrie 2014

Nikon sau Canon?

Nikon sau Canon?
Am citit ca de mult exista o concurenta acerba intre cele doua branduri de camere foto-video. Si cum am folosit aparate foto compacte din ambele parti, zic ca vreau sa-mi dau si eu cu parerea si ma inscriu in tabara Nikonistilor.

Imi doream tare mult un Canon. Dar cum banul nu era de la mine in ziua aceea, n-am avut incotro si a trebuit sa accept (caine-caineste) un Nikon de vreo doua sute si ceva de euro pe atunci (acum vreo 5 ani). Un compact din acela bun de facut poze in vacanta. Insa mie imi trebuia mai mult pentru pozele culinare, adica poze de aproape, si pentru asta ideal este un DSLR bun, ceea ce, din pacate nu prea imi permit. Dar Nikonul meu nu excela in materie de poze facute de foarte aproape, in schimb toate pozele mele culinare facute cu Nikon-ul au fost clare, iar daca au avut defecte, acelea erau din vina mea. In schimb pozele de vacanta erau oarecum in ceata, aparatul avand ceea ce se numeste zgomot de imagine foarte mare. Dar pentru pozele culinare a fost bun. Insa la un moment dat s-a stricat obiectivul, care nu mai iesea din aparat si astfel nu mai puteam face poze cu Nikonul meu.

Asa ca, m-am dus glont la magazin si mi-am luat un Canon foarte asemanator ca forma si mod de utilizare cu Nikon-ul defect. Si m-am bucurat asa cum te bucuri cand ai reusit sa-ti iei un lucru mult dorit. Dar nu dupa mult timp entuziasmul meu s-a dus ... Canon-ul rareori face poze bune de aproape, mai toate iesind in ceata. Daca vreau sa fac mai mult de maxim 2 poze intr-o singura sesiune, restul de la 2 in sus ies in ceata. Ca sa-mi iasa bune, trebuie sa tot inchid si deschid aparatul pentru fiecare poza, cu pauze de un minut intre reprize. Si nici asa nu am siguranta ca pozele mele sunt clare. E drept, nu mai am asa mult zgomot de imagine, iar pozele de vacanta ies foarte bune. Dar faptul ca multe poze imi ies in ceata - si filmuletele (plang dupa filmul facut in pestera Postojna asta vara, cu care credeam ca rup gura youtube-ului, si care mi-a iesit intr-o ceata totala) ies uneori la fel, ma fac sa trec in tabara Nikonistilor, si daca voi avea in toamna asta chef sa-mi iau un DSLR, acela o sa fie un Nikon, iar nu un Canon. Deh! Pasiunea blogărelii cere sacrificii :)


Iar daca ati trecut pe aici si vreti sa ma ajutati, dati-mi un sfat ce fel de DSLR sa-mi iau, de cca 2.000 de lei. Va tare multumesc din tot sufletul! :*


duminică, 26 octombrie 2014

De ce nu merg la vot ...

Multi ma vor blama, vor incerca sa ma convinga sa merg, ca altfel ma vor conduce altii, ca bla-bla, ca etc-samd. Ca parca daca merg, ma conduc eu, nu altii.

Am mers de fiecare data, cu exceptia turului doi Iliescu-Vadim Tudor. Am inteles ca de nevoie trebuia sa-l votez pe primul, dar nu am vrut. Deci nu m-am dus.

Acum, sunt satula pana peste urechi de acelasi tip de campanie din ambele parti (n-am urmarit, dar maica-mea, care are o optiune, ma pune la curent cu tot ce aude la tv desi eu nu-i cer asta). Nici unul nu are vreun program, ci doar arunca cu noroi in celalalt candidat. Pana cand o sa mearga la romani tipul asta de discurs?

Eu vad lucrurile asa: am dorit schimbarea de la bun inceput, imediat dupa Revolutie - sau ce-o fi fost aia - am sperat nebuneste, am crezut orbeste, si am simtit cum musc pamantul prosteste, de fiecare data. Toti promiteau, iar cand ajungeau acolo lucrurile ramaneau la fel ca inainte. Ca si cum toti erau niste avataruri ale aceluiasi drac. Ca si cum toti ar fi manevrati de sforile acelorasi sforari, nevazuti, ultra-bogati, de dorinta carora depinde totul. Unii zic ca acestia sunt ceea ce numim plutocratie. Adica cei care conduc cu adevarat, care sunt putred de bogati si ale caror interese le servesc alesii unui popor. Si nu este obligatoriu ca acesti sforari sa fie de la noi. Nu, pot fi si straini.

Si ce mai conteaza cine sunt ei, daca nevoile noastre sunt implinite numai odata la patru ani, si nici atunci in mare parte, sau sunt implinite rareori, atunci cand interesele lor coincid intamplator cu cele ale multimii? Chiar, ce mai conteaza?

De asta, dupa douazeci si cinci de ani, m-am saturat de mers la vot. Nu am ce vota. Nu am ce spera. Nu am asteptari din partea nimanui. N-o sa-mi fie mai bine nici daca merg, nici daca nu, nici daca iese unul, nici daca iese celalalt. Dar macar dezamagirea si sentimentul ca am fost tradati o sa ma ocoleasca.

Va pup si faceti asa cum simtiti!


marți, 14 octombrie 2014

Cate cuvinte foloseste un om intr-o viata?

Mai demult, acum câțiva ani buni, am avut o discuție cu o colegă profesoară de limba română pe aceasta temă și am presupus eu atunci că un om cunoaște și folosește în toată viața lui, din limba maternă, cam 6-7000 de cuvinte, uzuale și de specialitate, adică din domeniul în care lucrează.

Interlocutoarea mea a spus că nu crede așa ceva, că nu este posibil ca un om să cunoască și să folosească doar câteva mii de cuvinte din limba lui maternă într-o viață.
Și avea dreptate să nu mă creadă, și eu greșeam, numai că numărul real de cuvinte folosit într-o viață de om, conform lingviștilor, este cu mult mai mic, este de câteva sute, nu mii. Citez dintr-un articol scris cândva de regretatul George Pruteanu:

"Bună seara. Am mai vorbit de la această măsuţă neagră despre numărul de cuvinte pe care le folosim de-a lungul vieţii noastre. 

Vă spuneam că limba română are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care într-un dicţionar cum e DEX-ul se află vreo 57.000. Fondul principal de cuvinte conţine, după Graur, circa 1400 de vocabule, din care noi, în viaţa de toate zilele, utilizăm abia cîteva sute. În această privinţă, a numărului de cuvinte vehiculate realmente în practica literară, s-au făcut cîteva cercetări. "

sursa articolului: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis457emin.htm



sâmbătă, 5 iulie 2014

Ce riscuri ascunde o asigurare storno

Dupa cum unii stiu, in luna martie am cumparat un pachet de servicii turistice pentru o excursie in Franta. De obicei inchei si o asigurare storno, pentru orice eventualitate. Dar stiti voi, intotdeauna vi se spune ca acea asigurare iti permite sa primesti banii inapoi daca se intampla ceva neprevazut si nu mai poti pleca in calatorie. Insa nimeni nu sufla o vorbulita despre conditiile returnarii si nici nu cred ca te lasa sa citesti contractul inainte de a-l semna. Doar n-o sa se faca o coada de clienti in spatele tau ca sa puricesti tu contractul acela pe toate fețele!

La mine s-a intamplat ceva neprevazut - decesul tatalui meu. Am ramas langa maica-mea, care are nevoie de supraveghere permanenta. Dar citind asigurarea storno incheiata, constat - cu neplacuta surprindere - ca nu pot obtine banii inapoi decat daca decesul unei rude apropiate survine la 2 saptamani inainte de plecare. Nu inteleg de ce aceasta marja extrem de mica de timp .... Adica doar 2 saptamani tine durerea aia care iti schimba complet viata? Dupa 2 saptamani te refaci financiar in urma cheltuielilor cu inmormantarea si parastasele de 3 si de 9 zile, care costa vreo cateva mii bune de lei? Dar daca situatia este de asa natura ca ai de ingrijit o persoana cvasi-invalida, ce faci? Lasi banii cadou agentiei de turism, nu-i asa? :)

Asadar, cand incheiati o asigurare storno cititi-i si conditiile. Nu cred ca exista o asigurare care se garanteze returnarea banilor fara conditii restrictive. Dar poate ca unii asiguratori sunt mai permisivi decat altii.

==============================

update: referitor la comentariul de mai jos. Am facut si noi, cu elevii liceului, 2 excursii  in strainatate, organizate de noi (nu prin agentii de turism) cu cazare pe Budapesta si Viena si am vazut ce sistem se practica la rezervarile la hotel. Ni s-a dat o marja de pana la cel mult 7 zile inainte de prima seara de cazare, ca sa platim camerele, la o excursie cu cca 50 de persoane. Iar in 2010, cand am avut doar 32 de persoane in autocar, ni s-a permis sa platim cash, cand am ajuns la hotel.



miercuri, 18 iunie 2014

Cum se pronunta: PeiPol sau PeiPal? Risaivar sau risivar?

1. Am scris așa cum se aude. De fapt, m-am referit la doi termeni intrați în limba română prin filiera engleză.Mai întâi, cuvântul receptor, care în engleză este receiver, e unul din termenii care s-a împământenit la noi cu forma greșită [risaivăr] în loc de [risivăr] cum este corect. Cer scuze celor care cunosc alfabetul fonetic, am scris cu ă, și nu cu acel semn fonetic specific sunetului ă, pentru că nu știu cum să inserez aici sibolurile fonetice și pentru că astăzi - nu știu de ce - la școală nu se mai obișnuiește să se predea și să se ceară elevilor acel alfabet fonetic, care ajută în pronunția corectă a oricărei limbi.

Dar să revenim. Așadar, RISIVĂR și nu risaivăr. Nu că zic eu așa. Nu că știu asta prin natura profesiei mele. Ci pentru că așa este, și când nu ești sigur pe ceva, verifici. De data asta mister Google este locul ideal unde găsim ajutor fonetic. Ați observat că pe google translate există sub chenarul textului (de) tradus iconița pentru difuzor. Dacă dați click pe ea, auziți modul în care se pronunță corect orice cuvânt.

Pentru receiver: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/receptor

2.  Mulți români au un cont bancar virtual pe site-ul PayPal. Când vorbesc despre el, pronunță, greșit, [pei pol], și asta am auzit-o inclusiv la televizor. Corect este PEI PAL - ascultați pe google (click pe iconita-difuzor din dreapta): https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/Paypal

3. Alt termen care desemnează o marcă și pe care nu l-am auzit niciodată pronunțat corect în România: Pall Mall. Nu se citește [pol mol] ci PAL MAL. I-auziți aici: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/pall%20mall

4. Și încă un cuvânt. Orașul Montreux din Elveția. Am auzit o ghidă turistică și un profesor de geografie pronunțând [Montro]. Ei, bine, nu se pronunță așa. Ci... sunetul "o" final pronunțat ca în cuvântul "bleu": https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#fr/ro/Montreux

Clickul îl dați pe iconița-difuzor de la limba engleză, respectiv franceză (pentru că altfel, veți auzi că Montreux se citește cum se scrie :)) ) 


duminică, 15 iunie 2014

Miere naturala de la magazinul Miere Sabadus

Miere naturala de la magazinul Miere Sabadus
Sunt o consumatoare de miere, pentru ca imi plac dulciurile si stiu ca mierea este mai sanatoasa decat zaharul, chiar daca amandoua sunt produse naturale. Cu toate acestea, mierea nu este procesata industrial, ci natural, de catre albine, pe cand zaharul ... are o alta poveste.

Cei care consuma miere in mod constant stiu ca este bine sa cumperi produsele apicole de la un producator pe care il cunosti, de la o cunostinta care are stupi sau de la un mic producator. Zilele trecute am dat intamplator peste o poza care circula pe internet de vreo doi-trei ani in care s-a facut analiza polenica a unor mari producatori de miere, din aceea care se gaseste la supermarketuri. Nu vreau sa va spun rezultatele (dezastruoase), cautati singuri poza, e imposibil sa nu dati de ea. 

Miere naturala de la magazinul Miere SabadusEu nu am rude, prieteni sau cunostinte care sa detina stupi, asa ca am gasit online produse apicole autentice in Satu Mare, la familia Sabadus, care au facut o mica afacere din comercializarea lor. Puteti cumpara din noul magazin Miere Sabadus diverse tipuri de miere - de facelia, poliflora, de salcam, de tei, de padure, etc., miere amestecata cu nuci macinate, tinctura de propolis ambalata in recipiente cu volume diferite, in functie de nevoi, dar cu tinctura avand o concentratie de propolis mai mare decat ale altor produse similare din comert, la magazinul Miere Sabadus gasiti un energizant natural alcatuit din miere, polen si propolis, sirop de catina, sirop de afine (foarte bun pentru diabetici), sirop de coacaze negre (o buna sursa de vitamina C), mai gasiti un produs pe baza de miere pentru cei cu sensibilitate a gatului si daca ma intrebati pe mine, cred ca cele mai frecvente boli de iarna sunt inflamatiile cailor respiratorii si ale amigdalelor,
la acelasi magazin Miere Sabadus gasiti si un produs care stimuleaza imunitatea la copii.

Comenzile se fac prin internet, mobil sau tableta, livrarea se face prin curier, in tara, si prin Atlasib in afara tarii. Pentru ca, da, noul magazin Miere Sabadus livreaza produsele sale si in strainatate iar plata se face prin PayPal.

Si pentru ca apicultorului ii sta bine cu socializarea, o sa-i gasiti pe cei de la magazinul Miere Sabadus si pe facebook. Pentru straduinta lor de a ne oferi sanatate, merita un mare like: www.facebook.com/MiereSabadus

miercuri, 21 mai 2014

Liceu tehnologic sau teoretic?

Titlul acestui articol este doar una dintre întrebările care-i frământă adesea pe părinții și pe elevii care termină ciclul gimnazial și își îndreaptă privirea către viitorul apropiat, către oferta liceelor din apropierea domiciliului sau a acelora așa-numite de elită, tradiționale, cunoscute, cu vechime în zona din care provine elevul.

Nici nu am început bine introducerea, și deja am vorbit despre câteva avantaje la care se gândesc viitorii liceeni și părintii lor. Dacă vorbim în termeni de licee tradiționale – de regulă acestea sunt liceele teoretice, arhicunoscute de către toată lumea, și licee moderne, tehnologice, care oferă elevilor o paletă mai variată de profiluri și de programe școlare, pentru a face o alegere în cunoștință de cauză ar trebui să cunoaștem avantajele fiecărui tip de liceu, nu înainte de a cunoaște aptitudinile fiecărui elev în parte .

Un liceu teoretic oferă o pregătire temeinică la mai multe materii, pe parcursul celor patru ani de studiu, profesorii au experiență în predare, concurența dintre elevi poate fi mai mare și astfel motivația învățării este mai accentuată.

Când vine vorba de admiterea la facultate, liceul contează foarte mult. Multe dintre programele școlare sunt mai riguroase în liceele teoretice și elevii sunt pe deplin conștienți că mai multe cunoștințe teoretice în domeniul în care doresc să se specializeze, înseamnă mai multe șanse de a accede la un loc în facultatea dorită. La liceele tehnologice programele școlare sunt ajustate și adaptate ca să se plieze pe interesul practic al elevului. Unele materii strict teoretice nu se mai studiază în treapta a doua de liceu, în favoarea disciplinelor practice. Firește, acest lucru este deosebit de bun dacă studiile superioare – atunci când se dorește acest lucru – sunt făcute în același profil cu acela al liceului absolvit. Dar dacă pe parcurs opțiunile profesionale ale elevului se schimbă, atunci un liceu teoretic îi oferă acestuia posibilitatea de a se înscrie sau de a susține un examen de admitere la oricare specializare dorește, fără să fie nevoie de o pregătire și un efort suplimentar pentru a acumula materia pe care nu a studiat-o la liceu, dar de care ar avea nevoie la un eventual examen de admitere.

Liceele teoretice pot fi privite, mai ales de către tineri, ca o relicvă a trecutului, pentru că generațiile trecute beneficiau de educație în acest tip de licee, considerate tradiționale, și într-un mod mai redus de pregătire în domenii profesionale. Aceste licee profesionale erau puține și cu doar câteva meserii de bază: energetic, chimic, de construcții, auto, forestier, sanitar. Unele dintre acestea aveau chiar caracter zonal, anumite profiluri neexistând decât la nivel interjudețean. Între timp raportul de forțe s-a schimbat, liceele tehnologice fiind mai numeroase, cu profiluri mai numeroase în cadrul aceluiași liceu, adaptate cererii, sunt bine dotate și utilate în vederea desfășurării orelor de practică în așa fel încât elevul să poată cunoaște exact ce presupune meseria aleasă.

Din punctul de vedere al mediilor sociale din care provin elevii din licee și a problemelor care pot să apară la segmentul păturilor sociale defavorizate, liceele tehnologice pot fi în dezavantaj. Privind opțiunea profilului liceal prin prisma profesiei, liceele tehnologice sunt preferate de elevii care nu doresc să-și continue studiile după absolvirea liceului, ci doresc să poată intra direct pe piața muncii, să-și câștige existența, așadar să învețe o meserie care să le ofere un atestat profesional în urma absolvirii liceului, cu care ei să poată păși în viață. De multe ori acești elevi provin din păturile dezavantajate socio-economic, din familii care nu le pot asigura o susținere materială pe parcursul unor eventuale studii superioare. Din păcate, din aceste familii cu probleme materiale apar și elevii care pe parcursul liceului abandonează studiile pentru a intra mai repede pe piața muncii, sau elevii care devin agresivi ori victime ale violenței în școli. Statisticile demonstrează că fenomenul abandonului școlar s-a triplat între anii 2000 – 2007, și că este mai ridicat la grupa de vârstă de peste 16 ani, decât la grupele mici de vârstă și rate mai mari ale abandonului în mediul rural decât în cel urban (1).

Cu toate acestea, alegerea este bine să fie făcută din perspectiva elevului, și nu a dezavantajelor inerente a unei forme liceale sau a alteia. Ar trebui luat în calcul ce aptitudini și orientare profesională are adolescentul și ce dorește să facă după absolvirea unui liceu: să-și continue studiile sau să intre pe piața muncii?

Înainte de a formula scurte concluzii, citez câteva dintre răspunsurile date de elevii unor clase de a XI-a și a XII-a, ambele de profil socio-uman, la întrebarea „De ce ați ales să urmați un profil teoretic și nu unul tehnologic?” Răspunsurile lor sintetizează perfect avantajele și dezavantajele fiecărui tip de liceu, din punctul lor de vedere, de multe ori obiectiv și sincer.

“Am ales acest profil pentru că nu-mi place matematica, fizica, chimia și biologia, pentru că mă regăsesc în acest profil și pentru că pot să dau la ce facultate doresc.”  Angelo, cl. a XII-a D.

“Am ales profilul științe sociale pentru că limba română este o mai veche pasiune a mea. Consider că profilul tehnologic nu mi-ar oferi foarte multe oportunități; mie îmi place să învăț, să studiez, să fac performanță, ceea ce un profil tehnologic nu mi-ar putea oferi.”  Cornelia, cl. a XII-a D.

“Mă atrag obiectele umaniste. Am considerat că este cel mai bine pentru mine să fac ceea ce-mi place și nu am greșit, deoarece în toți cei patru ani am învățat de plăcere. Un profil tehnic nu mă atrage cu toate că e practic. Dar decât să mănânc ceea ce nu-mi place, mai bine excelez acolo unde mă simt atrasă.”  Georgiana, cl. A XI-a B.

“Am ales să merg la un liceu teoretic pentru că, în opinia mea, voi fi pregătită pentru orice facultate și să înfrunt mai ușor greutățile. Aici școala este în adevăratul sens al cuvântului școală.” Alexandru, cl. A XI-a B.

“Am ales un profil teoretic pentru că a fost ceea ce mi-am dorit și pentru că profesorii explică mai pe înțelesul elevilor.” Ștefan, cl. a XI-a B.


Rezumat:

Liceele tehnologice diferă de cele teoretice prin aceea că sunt cu mult mai focalizate pe cariera profesională, pe o meserie, decât pe accesul ulterior la un mediu academic. Curriculum-ul este mai scurt și mai aerisit decât cel standard, elevii având de parcurs și un număr specific de ore de practică în profesia aleasă. Înainte de a se decide, elevul și părinții este bine să vadă în ce constau avantajele și dezavantajele alegerii unei asemenea căi mai degrabă decât a unui liceu teoretic. Cel mai mare avantaj este dobândirea unor îndemânări pe care le vor putea aplica imediat într-un loc de muncă. Unul dintre cele mai mari dezavantaje poate să fie acela că un liceu tehnologic nu are o reputație la fel de bună ca unul teoretic.

Notă bibliografică referitoare la statistici privind abandonul școlar:

1 - http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/155919/Abandonul-scolar-în-Romania.html, https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/625

=================================

material publicat

joi, 1 mai 2014

Saptamana cercurilor

As incepe cu ceva de genul of,of,of, si vai,vai,vai! Dar nu. Nu inseamna ca saptamana cercurilor pedagogice este cea mai nașpa evăr în toata tara asta de la cel mai bengos liceu pana la cea mai amarata scoala de la Cucuietii din Deal cu cativa copii si aia in sistem simultan. Nu.

E nașpa numai la mine, sau or mai fi și alți năpăstuiți, nush. Sa va explic. In aceasta saptamana se schimba orarul pt toata lumea, in asa fel incat fiecare profesor, in ziua in care are cerc pedagogic sa aiba ziua libera pt aceasta activitate. Si atunci toate orele sunt puse in celelalte patru zile ramase. Asa e la noi, nu stiu prin alte parti. Am auzit ca in unele judete ziua de cerc este sambata pt toata lumea, asa ca programul normal nu e afectat. Mno, in fine, nu stiu daca m-ar coafa varianta asta.

Daaaaar, nush' cum s-a  intamplat, la orarul facut si de calculator si de doi colegi la mine a iesit cam asa ceva:
luni - liber,
marti - liber ca am cerc,
miercuri - 10 ore de curs plus o fereastra dupa primele 6 ore (program de la 7.30 la 18.20, adica pe tot parcursul orelor de la noi intr-o zi, cre'ca miercuri ar fi nimerit sa mi se dea mie cheia de la intrare, ca eu descui scoala, eu o incui)
joi - 7 ore cu 2 ferestre intercalate in asa fel incat sa ma pot odihni si eu. Vin la 7.30 plec la 16.20.
vineri - 7 ore cu o fereastra dupa prima ora, care e de la 7.30.

Intreb si io, cine ma ajuta sa-mi car canapeaua la liceu?

Daca nu mai postez nimic saptamana viitoare sa stiti ca m-am mutat in cancelarie definitiv!


Pupici!


duminică, 27 aprilie 2014

Când scriem î și când â ?

Nu că ar fi mare scofală. Chiar nu e. Este simplu.
- î se pune la început și la sfârșit de cuvânt, așa ca în întuneric hotărî ea însăși și omorî îngerul înaripat de îndată.

Mai sunt niște reguli pe lângă asta de bază, însă nu insist acum asupra lor (ca de exemplu derivarea și conjugarea verbelor terminate în î se face cu â: hotărî, dar hotărând)

- iar â se folosește în interiorul cuvintelor: mână, smântână, întâmplare, etc.

Cu toate acestea, mai demult, o colegă de limba rămână (acum pensionară) ne-a spus așa: toate aceste reguli se aplică toponimelor (denumiri geografice) și cuvintelor din LIMBA ROMÂNĂ! NU ȘI DIN ALTE LIMBI!

De exemplu adeseori în diverse articole de pe net despre explozia centralei atomice din 1986 de la Cernobîl, numele acestei localități este scris cu â și nu cu î cum este firesc. Cuvântul kadînă/cadînă, care înseamnă femeie în limba turcă, nici nu are de ce să fie scris cu â, din două mari motive: litera î este de proveniență turcă, deci nu poți să scrii acel cuvânt altfel decât în grafia lui originală, iar motivația lui â din românește a fost că îl folosim deoarece multe din cuvintele unde el apare sunt de origine latină (mână-mana, pâine-panis, etc), așadar cadînă nu are cum să fie de origine latină.

În sprijinul a ceea ce am scris am găsit un articol din wikipedia despre transliterarea denumirilor din alte limbi http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Transliterare

Cred că nu strică să aruncați o privire, mie mi s-a părut foarte interesant.


sâmbătă, 19 aprilie 2014

De Paste, 2014

Tuturor cititorilor blogurilor mele, sărbători luminate, Paste fericit, îmbelșugat și cu toate cele trebuincioase pentru fiecare dintre voi!





joi, 6 martie 2014

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014, 3

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
A venit ziua de miercuri. Teoretic, lejeră. Și practic pot spune că n-a fost cine știe ce oboseală. Ba chiar a fost o zi frumoasă. În prima parte a zilei aș zice că am vizitat ceva - of! cât de repede îmi joacă feste memoria..... totuși aș zice că fabrica aia de bucătării de lux am văzut-o miercuri, nu marți - dar partea principală a fost workshopul. Fiecare țară a prezentat stadiul părții de proiect pe care o avea de făcut. La francezi au prezentat profesorii, la restul țărilor au prezentat elevii. Bănuiesc că s-au luat după noi, care de la prima vizită - știind că avem elevi foarte buni vorbitori de engleză - i-am pus pe kinderi să prezinte la ce au muncit până atunci. Pot spune că de data asta toată lumea a repurtat succese. Robert a fost vedeta noastră, pentru că noi avem de făcut o parte din mobilierul unui container care se vrea transformat în locuință socială pentru tineret, iar macheta acestei locuințe arăta ca o jucărie pe care toată lumea și-a dorit-o. Sclipeau blițurile pe macheta noastră mai ceva ca la Oscaruri. Când au mai venit și niște tipi de la două ziare și au luat reprezentanți - elevi - din fiecare țară pentru interviuri și poze, vă dați seama că că niște inimi s-au bucurat cât au putut ele de tare pentru clipele petrecute atunci.


Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
După aceea am fost invitați să luăm loc în spațiul din mijlocul parterului liceului unde elevii germani ne-au făcut o demonstrație pe o alarmă montată de ei. A fost spart un geam termopan pe care era montată alarma. Sirena a început să țiuie asurzitor, la vreo 10 secunde de la lovitură, ceea ce a generat râsete și îndelungi aplauze pentru elevii care au dat tot ce au putut ei mai bun pentru ca alarma să funcționeze perfect. Dar știți cum e, când ai nevoie, atunci îți joacă feste.
Apoi am mers într-un laborator unde atât elevii delegațiilor prezente cât și profesorii au fost invitați să monteze o alarmă gata făcută, după instrucțiunile din pachet. Cine reușea, primea alarma drept cadou. Mărturisesc că nu m-am apropiat de circuitele alea, pentru că sunt un anti-talent la așa ceva. În schimb am făcut niște poze.

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
După amiaza a urmat o seară de bowling la un bar din apropierea orașului Lohne, gazda noastră. Un loc frumos, spațios, îngrijit - de altfel așa sunt toate spațiile publice la nemți - chit că o apă minerală era mai scumpă decât un ceai. Am sporovăit, unii, au jucat popice, alții, până s-a făcut ora de plecare. N-am ajuns târziu la hotel. Trebuia să ne culcăm mai devreme decât de obicei, pentru că a doua zi aveam să ne trezim pe la 4 și ceva. La 6 era plecarea spre Hamburg. Dar nu știu cum s-a făcut că tot spre miezul nopții m-am culcat. După o noapte prost dormită, speram să ațipesc în autocar. După 3 ore de rulat pe autostradă am ajuns în orașul de la vărsarea Elbei în Marea Nordului. Cu siguranță erau multe de văzut, dar noi am vizitat doar primăria, biserica luterană a Sf.Mihail - ambele cu piese arhitectonice foarte valoroase, și apoi o stradă cu un anumit fel de localuri de noapte. Înțelegeți ce vreau să zic. Lucru care m-a impresionat neplăcut. Știu că anumite activități în Germania sunt legale, că fac și ele parte din viață, dar să te mândrești cu așa ceva, să arăți unei delegații de profesori și elevi așa ceva și această stradă să fie inclusă în circuitul turistic al orașului, pe motiv că de sute de ani e strada femeilor care aparțin acelei bresle, mi s-a părut cel puțin deplasat. În fine, a fost și asta o experiență, la fel de puțin gustată de către unii dintre colegii noștri de proiect.

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014

Apoi am vizitat portul, am mers la masă la un restaurant portughez - aș spune că a fost o alegere neinspirată deoarece toate mâncărurile erau picante, cred că s-a făcut o excepție pentru mine, care era cât pe ce să plec la McDonalds, iar când chelnerul a auzit așa ceva, mi-a indicat un platou cu fripturi de trei feluri și cartofi prăjiți cu salată, pe care probabil că nu a mai pus sosul picant care ar fi trebuit pus. A urmat o croazieră pe estuarul Elbei și pe canalele portuare, dar s-a nimerit tocmai la ora refluxului și după cca o oră a trebuit să acostăm la mal, pt că altfel apele erau prea jos și nu mai puteam ieși din vaporaș. După mine, a fost un punct al vizitei din Hamburg la care se putea renunța lejer. Ori nu mă simt eu confortabil în croaziere, dar am rămas cu impresia că nu am văzut nimic interesant. Macaralele portului și șantierul iahturilor de lux (ni s-a spus că miliardarul Abramovici și-a comandat unul din iahturi aici) nu mi-au emoționat retina în nici un fel. Acuma, ce-i drept, de nesomnul nopții precedente, am mai și ațipit așa, stând pe banchetă, legănată de un tangaj dulce.

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014

La urmă, cu vreo jumătate de oră înainte de plecarea spre Bad Oyenhausen trebuia să facem o sesiune de shopping la un mall. Dar șeful delegației germane ne-a lăsat într-o zonă comercială de lux. Eu, care nu-mi luasem nici măcar un magnețel cu gândul că la mall o să sparg toți banii pe care-i aveam la mine, o să mă îmbrac din cap până în picioare (deh! la nemți ce mai găsesc și eu haine pe măsura mea!) am simțit cum mă inundă toți nervii și dracii din ultimii cinci ani încoace. Îmi venea să-l iau la bătaie pe micuțul teuton care ne promisese una, și acum ne oferea alta. De nervi, n-am cumpărat mai nimic și am pornit-o spre locul în care tot el, de mai multe ori, mi-a zis unde parchează autocarul nostru. Undeva în fața unei clădiri roșii care se vedea în depărtare. În drum spre acea clădire am trecut pe lângă o autogară mare cu multe autobuze și m-am gândit că bătrânelul la acea parcare s-a referit. Dar zic, hai să merg unde mi-a zis el să merg, poate că totuși acolo vine autocarul. Și am mai mers eu încă un sfert de oră pe jos, deja se făcuse ora plecării. Clădirea aia roșie era un market Aldi și acum îmi venea să-mi dau palme că nu plecasem de la bun început în direcția aceea, fără să mai pierd vremea în magazinașele pentru bogătani, unde un pix chinezesc de plastic și cât un deget de mare costa 5 euro - oricum am luat mai multe, că am cui le da. Apoi m-am întors la parcarea aia mare, la autogară, unde am găsit și autocarul și grupul nostru. Am rămas tăcută - că dacă nu, îmi aduceam aminte de toate bobîrnacele și jignirile din viața mea, la care n-am răspuns din bun simț celor care s-au dovedit atât de infantili, respectiv prost crescuți să le facă, și aveam să le torn în cap poate cui nu le merita.
Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
Am ajuns la hotel, am mers la cină tot în hotel, și apoi am dormit a doua noapte proastă din acea săptămână. Deja era prea mult .. dimineața aveam să rămân în cameră, cu părere de rău, să mă refac psihic (din păcate marea mea problemă este că nu pot dormi în cameră cu cineva, și de data asta am stat într-o dublă, cu o colegă de cancelarie, căreia îi mulțumesc că mi-a trecut cu vederea sforăiala și toanele .. ). Am dormit neîntoarsă până după ora amiezii. Seara avea să fie cina festivă.

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014



                          
Alte articole cu aceeași temă: 
Jurnal Comenius Germania 
partea 1partea 2partea 3,  partea 4



duminică, 2 martie 2014

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
Luni dimineața ne-am dus frumușel la micul dejun, cam toată lumea la aceeași oră, apoi ne-am așezat la coadă în stația de autobuz. Am mers până în orășelul Lohne la liceul A. Griese. Ca de obicei, prima zi a fost rezervată activităților oficiale: vizitarea liceului (offf! Doamne! ce laboratoare și ce dotări au!), cuvântul directorului, a coordonatorului local și a celui general al proiectului, schimburi de  politețuri, cadouri, etc. Apoi am mai vizitat un liceu - cel puțin eu așa am impresia, de artă - am vizitat primăria regiunii, iar primarul, un om de nota douăzeci, modest și înțelept, ne-a vorbit într-o engleză la care sincer, nu mă așteptam de la un german matur (de altfel una din marile mele surprize a fost să constat că acum toată lumea știe bine de tot engleză, de la tânăr la bătrân - probabil vechea idee conservatoare de genul "dacă vrei să vorbești cu mine, trebuie să înveți germana" a dispărut odată cu formarea Uniunii Europene).

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
Prima zi nu a fost prea obositoare și s-a terminat relativ repede, în sensul că de data asta am avut ceva timp să urcăm în camere și să ne primenim până când am coborât la cină.

Acum, altă dandana :p Luigi, coordonatorul italienilor, voia musai să luam masa la un restaurant italian, Paradiso, foarte aproape de hotelul nostru. Dar problema era că în Germania, sau cel puțin în stațiunea Bad Oeynhausen, restaurantele sunt închise luni seara :) Așa că am rămas în restaurantul hotelului, lucru care pe mine nu m-a deranjat chiar deloc, având în vedere că mâncarea de acolo pot spune că a fost cea mai bună din tot acest pseudo-sejur german.

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
Marți însă, a fost cea mai impresionantă (și cea mai obositoare) zi din această vizită de proiect. Cel puțin eu am rămas cu imaginea mașinilor agricole de la Claas în minte pentru foarte multă vreme de acum înainte. Nu-mi puteam imagina că ar exista tractoare și mașini de recoltat atât de mari! Gigantice, aș spune! Am vizitat și fabrica - unde nu am avut voie să facem poze - și unde hale de sute de metri erau populate de doar unul, doi lucrători, restul, totul era automatizat. Nu mai spun ce curățenie lucie era pe jos, de ziceai că acel linoleum special - sau ce o fi fost - fusese pus ieri. Nici o bucățică de șpan ori alt fel de material rezidual nu am văzut pe acolo. Și fabrica funcționa la capacitate maximă. Am făcut imediat în mintea mea comparația între fabrica IM Ceahlău, din Piatra Neamț, unde acum niște zeci de ani am făcut practică în calitate de liceană, și ceea ce am văzut acum în Germania - țara care trage tot restul UE după ea. Nimic nu suportă comparație, chiar dacă păstrăm proporțiile și ținem cont de distanța în timp.

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
Apoi am vizitat un muzeu al calculatorului - foarte interesant și acesta, unde am luat și masa de prânz, după care am văzut fabrica de bucătării de lux SieMatic, unde se vând aproximativ 30 de bucăți de mobilă pe an, iar prețurile ajung de la câteva zeci de mii de euro până la 250.000 de euro o garnitură. Iarăși am văzut o tehnologie despre care nu aș fi crezut că ar avea aplicație la bucătărie! Cred că un bucătar are nevoie de un curs special de calificare pentru a se descurca într-o asemenea bucătărie cu aparatură de ultimă generație (cuptoare cu bluetooth, de exemplu). În fabrică, aceeași curățenie, sincer nu știu unde era depozitat rumegușul, că eu am văzut o singură moviliță cât jumătate de palmă în toată fabrica!

Însă după atâta mers prin hale, după kilometri de vizite, eram epuizată, picioarele mi se umflaseră iar despre spate, nici nu mai pomenesc! Ori de câte ori aveam ocazia, mă așezam pe câte un scaun sau o banchetă, ca să-mi mai alin durerea.

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
În seara aceea am mers la Paradiso, n-am avut noroc de mâncare după gustul meu :) - fiind el, meniul, în germană, am luat o țeapă de zile mari cu o pizza despre care am crezut că e cu kaizer și era cu un gen de creveți de mare, micuți. Eu ne-mâncând fructe de mare deloc, am făcut o moviliță din melcișorii aceia și am mâncat, de foame, jumătate din aluatul de pizza stropit cu puțină mozzarella super-sărată (de câteva ori am nimerit mâncare extrem de sărată la nemți) și cu un strat subțirel de ketchup. Am stins foamea cu un păhărel de Chianti, aromat și puternic, dar demisec, apoi am comandat un tiramisu, să-mi dreg gustul. Măcar prăjitura a fost bunicică, nu foarte gustoasă (deh! făcută cu prafuri), dar comestibilă. În seara aceea am adormit super-obosită, și aici aș întreba - dac-o fi cineva să-mi răspundă :) - de ce proiectele astea au așa un format, cu activități zi-lumină? N-o să înțeleg pentru ce nu avem după amiaza liber, ceva mai mult decât un sfert de oră să te speli pe mâini și să mergi la toaletă.

Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2
Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2Jurnal neoficial Comenius - Germania, 2014, 2

Miercuri aveam primul workshop...



Alte articole cu aceeași temă: 
Jurnal Comenius Germania 
partea 1partea 2partea 3,  partea 4



joi, 27 februarie 2014

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014, 1

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
Avionul era la 6 dimineața din Tg. Mureș. N-am dormit în seara aceea, pt că aveam să plecăm pe la miezul nopții din Bicaz. S-a nimerit un microbuz fain cu un șofer puțin cam prea grăbit pentru serpentinele care urmau. Deși nu am avut niciodată probleme pe mașină, de data asta am simțit pe pielea mea (mai bine zis în stomacul meu) ce înseamnă așa ceva. Abia am așteptat să ajung în aeroport. Îmi trecuse și frica de avion și tot. Nici nu ațipisem măcar, și eram chioară de nesomnul unei zile întregi. Aeroportul Transilvania ne-a primit în răcoarea dimineții și cu un fel de burniță. În avion am adormit buștean, cu toate micile turbulențe care vor fi fost pe traseu. Apoi, înainte de a ajunge la Dortmund, m-am trezit. Am făcut chiar și o poză luminilor orașului, pentru că deși era 7 dimineața, fiind mai spre nord, lumina soarelui cade pieziș și zorile sunt mai obscure decât la noi. Dar blițul s-a declanșat și geamul hubloului unde mă aflam mi-a stricat frumusețe de poză.

Jurnal neoficial Comenius - Germania 2014
Willi ne aștepta în aeroport. Am urcat în autocarul închiriat special pt noi și, cu toate că îmi era încă somn, am fost nevoită să fac conversație cu gazda noastră. Afară era primăvară, iarba era de un verde curat și luminos, chiar mă gândeam oare de ce la noi nu am văzut o așa nuanță fluorescentă, parcă. Apoi am ajuns într-o stațiune aproape de orașul Lohne, unde se află liceul August Griese, organizatorul vizitei cu numărul 4 din acest proiect. Stațiunea era cochetă, îngrijită, frumușică, și foarte liniștită, nu doar la acea oră a dimineții. Am poposit tot grupul la hotelul Westfaelischer din Bad Oyenhausen. Un hotel mic, de 3 etaje cu doar câteva camere pe fiecare etaj, business de familie, ni s-a spus. Trei elevi au fost apoi preluați de gazdele lor din Germania, celelalte trei fete au fost cazate într-un mic apartament în hotel. Am nimerit o cameră mare cu o baie mare, dar în toată acea sâmbătă după masă mi-am odihnit trupul și mintea. A doua zi am pornit-o încrezătoare pe jos, profesoare și eleve, sperând că ne vom cheltui ceva din banii de buzunar ca să ducem acasă oarece suveniruri. Eu recunosc că aveam multe fapte de vitejie în plan, din acest punct de vedere, pt că voiam neapărat să-mi înnoiesc scurta cu glugă pe care o port de niște ani buni. Dar n-a fost să fie. În Germania duminica nu este nici un magazinaș deschis, nici un market, nimic-nimicuța.

Ne-am întors pleoștite toate șapte, după un popas la un McDonalds (sau KFC? nici nu mai știu exact ce fast food era), în total fiind vreo 3 ore de mers pe jos. A fost reconfortant pentru unele, obositor și cu durere de picioare pentru mine. Cum shoppingul ne-a mers prost, trebuia să mă aștept că în această vizită aveam să vin acasă cu mâinile aproape goale. Dar nu mi-a stat gândul la asta, la acest mod prin care universul îți spune ceva: n-ați observat că de multe ori așa cum începe o aventură a vieții (în orice sens vreți: relație, prietenie, concediu, vacanță), sau o călătorie, așa va și continua?

În schimb seara de duminică a fost frumoasă. Veniseră toate delegațiile și ne-am întâlnit cu toții la cină, am schimbat saluturi, impresii, amintiri. A doua zi începea programul Comenius.


-  va urma -

Alte articole cu aceeași temă: 
Jurnal Comenius Germania 
partea 1partea 2partea 3,  partea 4

vineri, 31 ianuarie 2014

Aniversare sau onomastica?

Am auzit de curand pe cineva folosind termenul de onomastica pentru o zi de nastere. Si cum am impresia ca sunt destul de multe persoane care confunda intelesul acelor doi termeni din titlu, hai sa facem precizarile necesare:

aniversare = zi de naștere; e usor de tinut minte pt ca incepe cu "ani" deci e ziua cand implinesti niste ani (stiu, e o teorie băbească, dar e mai bine de tinut minte asa decat de folosit cu un alt sens)

onomastica = ziua numelui, vine de la un termen francez, iar rădăcina contine nom (fr.) = nume.

Si pt ca in anumite mesaje lumea ma acuza ca-s infumurata, intepata si cred ca le stiu pe toate, desi nu am afirmat niciodata ca m-am nascut cu stiinta in cap, ci am spus mereu ca verific orice informatie sa vad cat de reala este, mai ales atunci cand am dubii, priviti printscreen-urile de mai jos, de pe dex online.






luni, 20 ianuarie 2014

Traducatorii de filme again

Imi plac serialele americane. Si nu numai. Așa ca le caut săptămână de săptămână pe toate, in weekend. Bun.

Weekendul asta, insa, m-am enervat maxim, dupa ce am vazut episodul 10 din "Originarii". In viata mea nu mi-am imaginat o subtitrare asa de proasta, precis facuta cu vreun program si atat. Ma intreb cei care fac asta cum de le convine sa-si puna pseudonimul pe asa ceva? Cum poti asocia numele tau de traducator cu o mizerie de traducere?

Sa zici ca he took advantage of us inseamna el a luat avantaj de noi si nu el a profitat de noi, ca memory inseamna memorie si nu amintire, ca prevent inseamna a preveni si nu a impiedica, ori completed înseamnă completat si nu terminat mi s-a parut maximum suportabil. De-acum ma uit la episoade fara subtitrare ca mi-e mai bine asa, mai pun mintea la lucru.

Ma mai intreb si despre "Lupul de pe Wall street" cine l-o fi tradus - pe generic semneaza un anume Ovidiu, ca mi-am sarit din papuci vazand ca acel kinder (un puștan tre'sa fi fost, ca daca era adult poate stia ce inseamna stock exchange) traduce mereu stock si stock exchange prin stoc si stocuri de schimb cand e mai mult decat evident ca singurul sens al cuvantului stock aici este bursa.

Bursa de valori, nu aia pe care kinderu' traducator o ia luna de luna de la liceu.

Cat despre greselile de gramatica si/sau ortografie aia e, cu ele defilam ca le este lene unora sa verifice pe email, daca nu pe winword, cat de corect au scris.

Nush ce sa mai zic. Daca faci o treaba pe gratis inseamna ca este un motiv pentru care faci munca aia. Iti place sa fii cunoscut, te simti bine vazand cat de multi descarca subtitrarea ta si nu pe a altuia. Si poate speri ca intr-o zi cineva sa te remarce (cazul Veverita_bc) si sa-ti propuna un job in domeniu.
Dar atata vreme cat traduci cu picioarele, cu programele automate de traducere si cu Google (desi ma indoiesc si de asta, Google stie ca take advantage = a profita), o sa ai mereu frigiderul plin de carne si numele asociat cu subtitrarile de toata jena.


sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Maestri sau maestrii?

Depinde de context. Prima varianta este un substantiv masculin plural nearticulat, a doua varianta este un masculin plural articulat.

Unora li se pare că în ambele cazuri s-ar scrie la fel. Dar nu este așa. Pur și simplu i de la sfârșitul lui maeștri se aude pentru că este un i accentuat. Dar asta nu înseamnă că trebuie scris cu 2 i.

Cazuri ca acestea mai sunt: membri-membrii, monștri-monștrii. Se observă că acest i accentuat din finalul unui plural apare înainte de r care e înainte de o altă consoană: -tri, -bri.

Să exemplificăm:
Am avut parte de maeștri buni. Maeștrii mei încă sunt în viață. 
Toți membrii au fost convocați. Astăzi Ioana și Vlad au fost făcuți membri în consiliul director.
Somnul rațiunii naște monștri. Monștrii au fost distruși de rafala de gloanțe.

Și acum un pont: ori de câte ori aveți de-a face cu astfel de substantive, repet, substantive, și nu sunteți siguri dacă să puneți un i sau doi, înlocuiți acel substantiv cu cuvântul iepuri (pentru că în acest caz, la substantivul plural nearticulat, iepuri, i-ul nu e accentuat, adică nu se aude decât șoptit, dar la substantivul articulat iepurii, se aud perfect cei 2 i).

Atenție la adjective!!! Albastru - albaștri și NU albaștrii ; integru - integri și NU integrii


Substantivul este cuvântul care desemnează de obicei un obiect sau o ființă, care de regulă se poate număra: un scaun-două scaune, o fată-două fete, un câine-doi câini, etc.

Adjectivul descrie un substantiv, dar NU se numără!! Nu putem zice un verde-doi verzi, putem spune o stea verde - două stele verzi :)
Adjectivul are formă de plural, are gen feminin sau masculin, dar nu primește articol!! Articolul se pune doar la substantiv!
Nu este corect să scrieți ea are ochi albaștrii  ci ea are ochi albaștri.


joi, 16 ianuarie 2014

Dian Fossey si minciunile comuniste

Astăzi Google o omagiază pe aceea care a fost Dian Fossey, antropolog școlit de celebrii Louis și Mary Leakey, care a consimțit la îndemnul acestora să trăiască printre gorile, în Rwanda, timp de 18 ani ca să le studieze comportamentul. Asta s-a întâmplat în anii '70, iar acum citesc pe wikipedia că Dian a fost găsită moartă în locuința ei din Rwanda la sfârșitul anului 1985. Ceea ce mă miră.

Nu-mi aminteam numele ei, dar auzisem despre ea încă din școala generală, liceu și facultate, câte un profesor de geografie amintind ici-colo despre munca ei și devotamentul cu care și-a dedicat viața gorilelor sacrificând-o pe a sa. În perioada comunistă ni se povestea despre ea că trăiește în junglă într-o comunitate de gorile, că s-a adaptat la acel mediu, că a învățat să se apere dacă este atacată de animale. O credeam o ciudată și o martiră pe altarul științei, în același timp.

Nici unul din profesori nu ne-a spus că femeia avea o locuință, că gorilele erau doar munca sa și că nici nu putea trăi în junglă, la fel cu animalele. Dar poate că așa li se spusese și lor. Poate că nici ei nu știau altceva și chiar dacă le venea greu să creadă, nu aveau la îndemână alte surse de informare decât cele din țară, precis trunchiate și intenționat presărate cu neadevăruri.

Spun asta pt că eram în anul doi sau trei de facultate, adică prin '86 sau '87, deci Dian Fossey era deja moartă, când profesoara de biogeografie, parcă, ne spunea că despre Dian nu se mai știe nimic, că ar fi dispărut în junglă de mulți ani, că nu s-au mai primit informații de la ea și că probabil au omorât-o gorilele geloase. Apoi a insinuat că Dian s-ar fi adaptat atât de bine la viața comunității de gorile încât ar fi devenit ceva asemănător cu o soție de goriloi și de asta, probabil, ar fi fost ucisă de gorilele femele. Și nu, n-a zis-o ca pe o glumă, ci a afirmat - văzând mirarea și neîncrederea noastră - că așa a citit ea în diverse articole de specialitate. Unde or fi fost acele articole, nu știu.

Cam așa trebuia propaganda comunistă să distrugă imaginea unui om de știință american, adicătelea dușman al poporului, cum ar veni. Iar noi, credeam ce ni se spunea. Cel puțin eu așa am crezut până acum câteva minute când am citit pagina Dianei Fossey de pe wikipedia și am văzut că femeia avusese o viață normală de om, nu de gorilă, ba chiar se băgase în afaceri dubioase cu statul ruandez, lucru de la care i s-a tras și moartea.

Păcat că deocamdată, cei aproape 20 de ani petrecuți în sălbăticie, n-au putut schimba fața lumii, nu au ajutat prea mult umanitatea în genere. Când îți petreci o treime din viață așa, te aștepți ca acel sacrificiu să aibă o parte pozitivă de mare impact, dar iată, nu au fost decât niște ani în mare parte irosiți ...

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Despre traduceri din nou ...

Nu credeam că voi da peste așa ceva azi, la câteva zile după postarea precedentă despre traducătorii de filme.

De data asta e vorba despre un articol, de pe jurnalul.ro (am lăsat linkul în poză) și o traducere evident forțată. N-aș zice că e greșită, ci că s-a dorit o aluzie, un joc de cuvinte, altceva. Însă eu recunosc că nu am înțeles ce s-a vrut să fie.

Out with the old in with the new înseamnă afară cu cel vechi, să intre/vină cel nou. Firește, e vorba despre an.

De ce-or fi tradus așa ca mai jos?


joi, 2 ianuarie 2014

Traducatorii de filme pe internet

Sunt cu grămada. Așa cred și așa am văzut. Pe zecile de site-uri cu filme și seriale - pline de reclame interstițiale, super-enervante, dar asta e o alta poveste - găsești ce vrei de vizionat. Orice fel de film sau serial. Traducerile, subtitrările, adică, lasă foarte mult de dorit.

În vacanța asta, ca de obicei când am ceva mai mult timp liber la dispoziție, am tot văzut la episoade de m-am plictisit. Nu de ele, ci de traducerile făcute cu google, că mie una îmi este clar că așa traduc majoritatea celor cu nume pompoase și de multe ori cu sonoritate englezească, ce apar imediat după genericul unui film.

Nu știu cum poți să traduci adjective la masculin când personajul e fată. Cum poți să spui "Nu sunt interesat de așa ceva" când replica aia o spune o fată? Și astfel de traducere am văzut de prea multe ori în același episod ca să cred că a fost o simplă greșeală de tastare. De fapt, cred că știu. (Pseudo-)traducătorul traduce fără să vadă și fișierul video în același timp. Traduce cu google, poate - repet, poate - că verifică în câteva minute să nu sune chiar extrem de aiurea unele replici și gata subtitrarea.

Altfel nu-mi explic cum poți să traduci replica I love Roy, pe care fiica o spune mamei, cu Eu iubesc Roy! ???!??!  Fata îi spune mamei sale (Arrow, episodul în care are loc cutremurul provocat din Glades, traducator(i) Dorula & AMC) că îl iubește pe Roy, și nu altfel. Cum poți să traduci How much poison do I have in my system? prin Câtă otravă am în sistem, când este clar ca lumina zile că e vorba de organism și nu de vreun sistem ?

În toate episoadele din Arrow sau alte seriale în care apare traducător Dorula și AMC (nu știu dacă este o singură persoană sau sunt doi oameni), sau Dorula și încă alți doi traducători, sunt greșeli de traducere cu duiumul. Pur și simpli nu ai cum să nu te enervezi vizionând filmele.
Să ne înțelegem, nu știu cine este Dorula, și nu mă interesează, dar este unul din numele văzute de mine mai des în episoadele greșit traduse. Sunt și alte nume care fac traduceri cu google, nu-i bai.

Mi-e dor de traducătorul Avocatul 31, care mai apare din când în când pe genericul unor filme, sau de Veverita (am înțeles că e bărbat), pe care nu l-am mai văzut la subtitrări.

Probabil că toate subtitrările astea de 0 lei și 0 bani există exact din acest motiv: că această muncă e neplătită. Și atunci... toți kinderii dornici de glorie care știu să folosească google traduc filme din 3 clickuri și-un copy-paste.
Jalnic.

---------------------------

later edit: unii vor zice că traducătorii, așa cum sunt, merită respect pentru ceea ce fac. eu aș zice că dacă ceea ce faci nu este eficient, apucă-te de altceva.

---------------------------

si mai later edit (15 ianuarie 2014):

Jos pălăria pentru Lion King 09, Avocatul31 (Avo), Kaprice (Kprice), amper, bubulica, Richard Nasta (serialul Extant), XMylady (serialul Extant), Giana,

(nu pun semn de exclamare pt că lista va continua)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...