vineri, 25 octombrie 2013

De ce n-o sa mai merg la competente

Competențele lingvistice. Pentru elevi, nu e așa stresant în afara emoțiilor inerente oricărui examen.

Ziua 1. Luni pe la prânz. Suntem deja veniți la scoală cu vreo oră înainte, calculatoarele sunt funcționale, camerele așijderea. Noi, cei de specialitatea respectivă, stăm cuminți în cancelarie. Doar atât. Se termină probele de audiție și cea scrisă, după vreo 4-5 ore cu totul, mergem acasă.

Ziua 2. Oral. Concentrare de dimineață până seara, cu o scurtă pauză de prânz când băiatul cu pizza ne aduce comanda. Avem apă la discreție, doar carbogazoasă. Eu am apă la discreție de la robinet. E cald. Cumplit de cald. Elevii vin, își formulează subiectul 20 de minute, apoi răspund și pleacă liniștiți acasă. Pe mine, una, după masa frugală și proastă - data viitoare îmi comand eu pizza, la cea mai bună pizzerie din oraș, nu la cea mai ieftină! - mă ia cu somn și cu o vagă durere de cap de la căldură. Durere care se intensifică treptat, iar seara ajunge la o migrenă în toată puterea cuvântului, inclusiv cu starea aceea de greață, care în mod ciudat dispare după ce mănânc ceva ingrediente prelucrate în casă. Pe la 7 ajung în camera mea de la căminul elevilor, pe jumătate adormită, dar cu starea aia de oboseală de peste pragul admisibil în care oricât te-ai strădui nu poți să adormi.

Stau întinsă pe pat să-mi odihnesc picioarele. Mai ales cel beteag, care dă semne că e mai dureros la atingere și mai umflat decât celălalt. Așa, îmbrăcată ca peste zi, cu geamul deschis larg, în zgomotul de fond al lătrăturilor dintre case, aș adormi. Dar nu pot. Trebuie să mă dezbrac, să-mi încălzesc 2-3 oale de apă și s-o torn pe mine ca și cum aș face duș. La cămin n-avem apă caldă zilnic. Asta este. Mă descurc cum pot. Înainte de ora 9 seara, după o raită scurtă pe net, adorm.

Ziua 3. Oral. Idem cu ziua precedentă. Doar că oboseala este accentuată. Antinevralgic. Nu merge. Algocalmin (fără rețetă de la o veche cunoștință). Parcă e mai bine. Prânzul. Pizza casei, aluat pufos. Colegul meu se uită lung la pizza lui, apoi la pizza mea, informaticianul înghite ce și-a comandat. Mai avem câțiva elevi. Apoi luăm la corectat tezele. A doua zi ar trebui listat totul și transmis mai sus. Din fericire, avem doi întârziați care dau toate probele în ziua următoare. Zic din fericire pt că avem timp mai mult pentru corectat tezele, că altfel ajungeam noaptea acasă. E seară iar, de data asta chiar ațipesc pe pat așa, îmbrăcată. Mă trezește țârâitul enervant al mobilului. Băi, ăștia nu știu că eu sunt în bac?!?!?! Mai lăsați-mă dom'ne în pace, vorbim după ce trece săptămâna asta!!!

Georgiana de la camera 3, îmi bate în ușă. Învață pentru scrisul de la geogra și mă întreabă ceva ce n-a priceput. O ajut, deși nu-mi dau seama dacă m-am putut face înțeleasă de somn ce-mi este.

Ziua 3. Preconizez o zi ușoară, ce naiba! doar 2 elevi! Ar trebui să fim acasă amândoi la amiază. Dar nu. Așteptăm și așteptăm ore în șir subiectele speciale. După ce se scurge timpul destinat examenului - toate probele - iar așteptăm și așteptăm să vină pe email baremele. Între timp mă enervez și corectez cum știu. Dar nu pot trece nota până nu verific și baremele oficiale. Așa că, lihniți și leșinați de căldură și de foame, ne uităm la ceas. E cam 4. OK. ne scobim prin portofele după bani de pizza. Informaticianul și colegul meu se miaună la mine că vor și ei pizza din aia bună, șiiii oooare cââââât costă??? :D  17 lei (ieftin față de pizza de la Laguna, care - am luat azi - e 33). Informaticianul adună niște mărunți de prin buzunare, sertare și sertărașe, eu bani de pizza am, chiar și de taxi - că doar n-o să merg pe jos prelingându-mă pe stradă de oboseală - iar colegul meu nu are decât 10 lei (restul i-a dat pe țigări, da' asta rămâne între noi :)) ). Mă roagă să-l împrumut. Ok, rămân datoare la taxi, dar e ok, ne cunoaștem de ani de zile, eu și taximetristul meu. Apoi mai găsește 2 lei, și restul promite solemn că mi-i dă a doua zi. Zâmbesc. După ziua asta nu aveam să ne mai vedem decât acum, în toamnă. Și bineînțeles că a uitat de micuța datorie. Nu mă îmbogățesc și nici nu sărăcesc de la 5 lei. Dar gestul contează. Mai ales că în ciuda diferenței de vârstă și de experiență în favoarea mea, el este cel care are de unde, financiar vorbind.

După 5 zile din care 4 obositoare și epuizante, psihic vorbind, se termină competențele lingvistice. Apoi, aștept. Trece o lună, trec două, trec trei. Banii pe bacalaureat nu vin. Trece și a patra lună. Acum două zile primesc, în sfârșit, acești bani. 270 și ceva de lei net, pt peste 100 de elevi și 3 probe. Mă întunericesc, vorba cuiva de demult. Dar am învățat că înainte să dau cu gura, trebuie să mă informez.

Și așa am aflat că onor statul, angajatorul meu, m-a mai țepuit odată, pe tăcute. Până acum fiecare probă din cadrul competențelor era plătită separat, la numărul de teze sau de elevi examinați oral. Sau cel puțin mai demult așa era. Acum, chit că sunt 3 probe, se consideră doar una singură, și suntem plătiți cu 3,7 lei brut de elev. Asta înseamnă cam 2,5 lei net de elev, pentru 5 zile lumină de muncă.

La anul, plătită prost și după 4 luni, pe mine ăștia nu mă mai prind la evaluarea competențelor. Mai bine relaxată și liniștită, decât cu o grămadă de nervi în plus când văd pe ce am muncit.

Aici este documentul oficial: plata competente 2013 articolul 3 alineatul (1).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...