sâmbătă, 28 septembrie 2013

De ce prefer cumparaturile online sau cum n-o sa mai calc in veci pe la Kamoris

Am mai spus asta și nu demult, cu toate că mulți nu mă cred. Nu înțeleg de ce. Mă rog, ok, online nu poți pipăi obiectul ales, nu-l poți încerca, dar din punctul meu de vedere sâcâiala la care te supun unele vânzătoare este atât de enervantă încât prefer de o mie de ori să nu văd concret ceea ce cumpăr, să mă uit cu atenție doar la niște poze, decât să mă enerveze o tută din astea.

Ieri am mers în Petrodava - pietrenii știu despre ce magazin vorbesc - să caut niște cadouri mai deosebite pentru câteva doamne profesoare din străinătate care vin la noi în vizită Comenius. Văd că se practică așa ceva, dânsele m-au întrebat ce să-mi aducă de pe cele meleaguri, eu am spus că nimic, dar... presupun că nu trebuie să mă las descoperită la capitolul ăsta, pentru că s-ar putea să nu ia de bun răspunsul meu.

Așa că, primul magazin de cadouri din Petrodava, după ce intri, este Kamoris, la parter. De acolo am mai cumpărat acum un an niște căni de porțelan fin - chit că sar prețurile la ele cam din 3 în 3 luni, și de multe ori nici măcar nu primești bon pe ce cumperi. Intru, să văd cam ce aș putea să iau. Voiam ceva finuț, cât de cât elegant, la un preț ok pt un buzunar de profesor. Dar, deh! ca de obicei, o grămadă de kitsch-uri, de lucrușoare de doi bani la prețuri de firmă. Vânzătoarea, o tipă solidă, ceva așa de parcă-ți umple spațiul cu prezența ei - nu ca volum, ci ca atenție, de parcă un șarpe se uită la tine dorind să te hipnotizeze, și datorită lui nu mai poți fi atent la ce vrei să cumperi de fapt.

După ce-i răspund că deocamdată doar mă uit, și nu am nevoie de ajutorul ei, parcă neauzind că vreau să fiu lăsată în pace să-mi plimb privirea peste tot fără să-și bage ea nasul și coada, vine lângă mine și mă întreabă cam de ce bani dispun. Iaca, pe mine întrebarea m-a indispus total, nah! Ce te interesează, cucoană cât vreau eu să cheltui?? Cât vrea mușchiu' meu, e bine??? Ce Dumnezeu, oi fi vreo handicapată care nu știe să citească etichetele??? Firește că nu asta i-am zis.

 Am aruncat așa, o cifră aiurea și am încercat să continui să caut ceva de bun gust printre căni, cănițe, lingurițe și alte nimicuri pe care eu nu le-aș lăsa la vedere prin casă nici să mă tai. Cucoana îmi bagă sub nas o cană mică, butucănoasă, urâtă cu draci. Preț mare, evident. N-o vreau. Îmi arată magneți. Unii, frumușei, cu imagini din Piatra Neamț pe tonuri calde de bej, maro, sepia. Îmi spune, atenție!, că magneții mici și rotunzi costă 5 lei bucata. Undeva, între ei și cei pătrați, mai mari, prețul e 10 lei, cinci-ul e mai încolo, lângă magneții normali, de tip fotografie. Nu vreau magneți, cel puțin, nu acum. Îmi arată o linguriță chipurile aurită. Da, știu, în occident costă și 10 euro, dar nu merită mai mult de doi. Asta de aici are prețul mărișor față de banalitatea obiectului, care nici în ruptu' capului nu cred că e suflat cu aur.

Încep să-mi pierd răbdarea când văd că nu mă lasă, naibii!, în pace să-mi văd de ale mele, și plec din magazinul ei, urmărită de reproșurile duamnei cum că n-a putut să-mi arate nici un cadou potrivit pentru că nu i-am spus cam de câți bani vreau să cumpăr! Ietete!! N-oi fi vrut să-ți spun și ce număr port la chiloți?? Ies plină de nervi.

Mă duc la Romantic, imediat după scara rulantă, și acolo găsesc foarte repede trei cadouri diferite, romantice, fine, între 12 și 30 de lei bucata. Acolo, doamnele, extrem de discrete, nu-și bagă nasul unde nu le fierbe oala, nu mă urmăresc cu ochii cât cepele să vadă ce vreau, chiar chem eu în ajutor pe una dintre dânsele să-mi scoată din raft cadoul dorit și nu-mi pune nimeni întrebări ne-la-locul lor și nu mă inoportunează cu prezența ostentativ anunțată.

După care mă gândesc, tot eu!, hai să cumpăr ceva și de la nenorocita aia care e disperată după clienți. Îmi zic că pe lângă ce am luat, să pun și câte un magnețel din acela rotund, din care ea mi-a zis că ar fi 5 lei. Scot 20 de lei din geantă și stau cu ei în mână până când vrăjește ea niște tinere să cumpere cercei unul de-un fel și altul de alt fel sau niște pandantive și cercei nepotrivite unele cu altele, chipurile pt că nu se mai poartă bijuterii identice, adică set, ci să fie în armonie. Cu cât vrea ea să le bage pe gât fetelor niște bijuterii cu defect, ori nevandabile, cred eu, cu atât ele nu mai vor să cumpere nimic, se enervează la fel cum am pățit și eu și pleacă, după ce ultima ei replică, de o nesimțire fără margini, a fost ca ele, clientele, să se mai informeze asupra a ce-i la modă acum, că e așa cum zice ea care cunoaște cum stă treaba.

În fine. Îi cer 3 magneți rotunzi de 5 lei bucata, zice că nu, că nu ăia costă 5 lei, ăia costă 10. Merg la raft, îndemnată de ea, văd din nou niște vederi sepia cu imagini ale unor clădiri din Piatra ca și cum ar fi fost desenate. Dar nu mai am ochelarii pe nas, și nu mai țin minte cât costau. Vreau 3 bucăți, diferite ca imagine, îmi zice că mă costă 15 lei. În tot acest timp eram cu cei douăzeci de lei în mână, la vedere. Când ajunge la casă, spune că să-i dau 45 de lei. Zic, dar ați spus că-s 15 lei, nu 45! Zice, da, 15 lei bucata. Mă rog. Eu 15 lei pe o bucată mică de carton subțire xeroxat color, nu dau.

Plec, hotărâtă ca de acum încolo să nu mai calc prin Kamoris în veci.

Și de aceea, din cauza vânzătoarelor super-enervante care cred că toți clienții vor să fie duși de mânuță și se lasă cu plăcere în voia gusturilor altora, prefer de o mie de ori cumpărăturile online. Doar dacă timpul nu-mi permite, merg la un magazin. Însă numai acolo unde prezența vânzătoarei este discretă și unde nu vine nimeni să mă toace la cap cu întrebări stupide. Dacă am nelămuriri, le cer eu, nu aștept să vină să mă îndrume nimeni.

Nu suntem toți la fel și nu înțeleg de ce comercianții ne bagă pe toți în aceeași oală. Mai există și categoria asta de cumpărător căruia nu-i place să aleagă altul în locul lui. 


poza 3, pictura Romantic night, de Leonid Afremov, sursa: deviantart.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...