duminică, 19 mai 2013

Intre prieteni

Ieri seara am fost la niște prieteni de familie, în vizită. Casă la marginea orașului, gradină, flori, păsărele, ciripit. Ne așezăm și-i așteptăm pe vecini, invitați și ei la masă. Aș! Vecinul încă dormea și nevastă-sa ne-a transmis să mai așteptăm juma' de oră că se trezește el. Nush cum, da' io pe fițoșii ăștia nu-i prea pot suferi. Oftez și încep să mă plimb de-a lungul curții, că de-a latul, e prea îngustă.

Văd în fostul grajd de animale al răposaților socri (ai gazdei) un cuib de oarece păsăret. Trag poze, rămân și io cu gura căscată, la fel ca puii care-și așteptau cina. N-am știut că așa fac pufoșii ăștia cu pene, credeam că țin cioculețul deschis doar când vin părinții să-i hrănească. Mi-s dragi.

Vine vecinu'. Doctor dințar. Și nevastă-sa la fel. Nasu' pe sus. Ei, nu chiar foarte sus, că mai trebuie și să socializeze. Ne pupăm țocăind aerul cu buzele, nu care cumva să ne luăm vopseaua. Se aduc niscai bucate la masă, încep discuțiile. Politică, pacienți nesi, pacienți ne-nesi(mțiți), copii lor studenți cât de bine crescuți sunt (și cum ascultă ei muzică la maximum pe la 11-12 noaptea și cu geamul deschis - deh! e vară deja - de i-au sunat vecinii să-i roage să dea mai încet), și cum au mâncat ei stridii cu sos de roșii în Croația, apoi cum au mâncat ei friptură de pui cu portocale și cu sos de ciocolată și ce bună era. Apoi ne dau sfaturi despre cum să cumpărăm fructe de mare proaspete, nu congelate, pt că au prea multă gheață (de reținut și la alte produse) și trage mult la cântar. După ce terminăm de mâncat - că nici nu se putea alege un moment mai bun - nush cum devaiză discuția către proteze dentare, senzație de vomă de la proteză, și alte alea.

Mi se făcuse somn când conversația alunecă spre ozn-uri și extratereștri. Ei, neah! Mi-a sărit somnu'! O aud pe dna doctor cât de pătrunsă era de adevărul celor pe care le scrie David Icke în cărțile sale despre rasele de extratereștri care sunt printre noi și care pot lua formă umană și cum ăia se-nmulțesc împreunându-se cu noi, oamenii, fără să ne dăm seama. L-am invocat în gând pe Freud da' n-a venit și mă gândesc obraznic la dom' doctor care probabil că nu-i mai poate face nimic nevesti-sii deși nu e trecut, dimpotrivă, pare numa' bun. Apoi povestește cu patos cum a văzut ea un ozn într-o seară și dom' doctor, bărbată-su', zicea că e nebună, că el nu vede nimic.

I-am făcut un semn discret către ceas lu' bătrânu' meu, am chemat taxiul și am plecat. Taximetristul înjura de Pinalti, de gropi peticite și de străzi care figurează ca asfaltate numai pe hârtie.

Mmmda. Și-a mai trecut un weekend plicticos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...