sâmbătă, 6 octombrie 2012

Amintiri si carcoteli de weekend.

Ieri, in cancelarie, discutam cu o colega care mi-a fost eleva prin '95-'98 despre generatiile de acum. Probabil ca e ceva firesc, ca oamenii maturi sau in curs de.., sa perceapa adolescentii drept lenesi, tupeisti (unii) si fara chef de carte. Apoi ea, care a terminat, asadar, liceul in '98, si-a amintit ca de fapt, inainte vreme, nu toata lumea urma liceul, ca din satul ei doar 4 colegi au optat pt liceu iar restul au facut scoala profesionala sau o meserie.

Asa ca acum sa nu ne mai miram si sa nu ne mai enervam pe la orele claselor de tot soiul. Dar parca poti?! Cand o parte din elevi ajung intr-a noua si nu stiu sa scrie (da, ati auzit bine, nu stiu sa scrie, aproape deloc!), cand ei sunt intr-a noua dar au 17 ani, cand te intalnesti pe strada cu tatal unuia din elevi, care cerseste si/sau cauta prin gunoaie si isi pune cei zece copii sa faca acelasi lucru, cam ce mai poti tu indrepta si educa in asemenea cazuri?

Multi ne blameaza - televiziunile n-or fi avand nici un rol? - dar cati se gandesc ca educatia si instructia depind de zestrea genetica a fiecarui educabil?


O sa vorbesc si despre cele bune din sistem. Nu azi, dar voi avea ce sa spun, un proiect Comenius, activitati, olimpiade. Totusi nu pot sa nu observ ca mai mult ma afecteaza problemele scolii, decat ma bucura succesele ei.

O imagine din Alaska, un fel de evadare efemera si imaginara intr-o lume de unde iti reincarci bateriile sufletului.



7 comentarii:

  1. Problema e mult mai delicata. In mod natural, copii nu vor sa invete. Dascalul trebuie sa il atraga spre materia pe care o preda. Din pacate, nici dascalul nu este este suficient stimulat si nici manualele (ideea de manuale alternative a devenit un prilej pentru unii sa castige niste bani) nu au darul de a fi atractive. Cautati manuale de acum un secol. Veti gasi o materie mult mai atractiva decat min manualele de azi. Offf! Pedagogia asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. E adevarat ca nici mie, la anii de scoala, nu imi placea sa invat. O faceam de nevoie, ca ai mei stateau de capul meu si voiau sa iau premii - si luam. Si pentru ca odata cu anii, am inteles ca era singura sansa "sa am o paine mai alba", cum zicea taica'meu pe atunci (acum nu mai considera ca painea mea e mai alba, dar asta e o alta poveste). Insa elevii de azi nu au de ce sa se agate. Multi ne spun in fatza ca vin la scoala doar pt diploma de la sfarsit, ca in rest, nu-i intereseaza informatiile predate, ca nu au ce face cu ele in viata. Pe undeva, le dau dreptate: un absolvent de liceu care se angajeaza la un petrom, sa zicem, la ce are nevoie de atata mate-fizica-informatica-lb straine, etc, etc pt a pune benzina in rezervoare?!?!?

    Altfel... nu stiu ce sa zic de pedagogie. Una e ce te invata cursul de facultate si cu totul alta e la catedra, efectiv. Am avut o relatie excelenta ani de zile, cu toti elevii. Dupa 2000-2002 lucrurile au inceput sa se schimbe, si brusc, desi eu ma percep la fel ca intotdeauna, ca om si ca profesor, ei nu ma mai percep la fel ca acum 15 ani. Surpriza a venit cand mi-am dat seama ca problema nu e la mine (credeam ca din cauza varstei mele elevii nu ma mai vor apropiata de ei), pt ca si colegele tinere au parte de acelasi tratament jemenfichist din partea lor.

    Nu ma deranjeaza manualele alternative, oricum programa e obligatorie, nu manualul. Deja de anul asta la a 11-a si a 12-a nici nu le mai cer manuale (oricum nu-si cumpara), abia daca sunt 3 manuale la clasa - ceea ce am de facut scriu pe tabla sau trag la xerox, daca este strict necesar.

    :))) o fi mai atractiva materia de acum un secol, insa precis este depasita :D de exemplu geografia de a 12-a nu mai este aproape deloc ceea ce era cand o invatam noi - acum nu se mai face geografia Romaniei, ci totul e o varza de Bruxelles a la Cluj :))) se invata despre UE si Romania in paralel, la fiecare lectie.

    Am auzit de lectii cu totul altfel predate, la un liceu particular din Bucuresti, cu predare in lb engleza. Insa nu mi s-a explicat deloc ce si cum, doar o mama, fericita, mi-a spus ca e cu totul altfel decat in sist. romanesc (liceul este strain) si ca se minuneaza cum ii vine feciorul acasa si abia asteapta sa-si faca temele, alte teme decat plicticoasele exercitii si/sau probleme de pe la noi. Dar pana atunci...

    Uau! asta e de-a dreptul postare, nu doar un raspuns ...

    RăspundețiȘtergere
  3. toata societatea noastra este cladita prin impunere de sus. Eram obligati sa muncim, ni s-a spus ca trebuie sa invatam si am facut-o pentru noi. Numai ca imi dau seama ca scoala ar trebui sa fie altfel, mai ales de cand a aparut aceasta scoala altfel. Nu are niciun rost sa faci sute de formule si apoi sa predai geografia, nici sa dai un 4 la biologie de ziua respectivului, care ulterior a facut inginerie (este cazul meu). Elevului trebuie sa i se descopere abilitatile, sa ii deschizi orizontul, sa-l educi, ca nu toti provin din familii educate. Ce nevoie are Hagi de diploma de ASE ? Sau Mircea Lucescu, aceeasi diploma, cand ambii au fost jucatori/antrenor de valoare ?
    Ori cand ministra (Andronescu) nu poate intelege un patron care spune ca ia absolventul si-l invata de la 0 ce sa faca in firma nu mai ai la ce sa te astepti. Domeniul privat iti ofera tot felul de alternative, de noutati, te adaptezi sau nu. Invatamantul nostru cred ca este neschimbat din anii 70, chiar ca materie. Am vazut acum cativa ani subiecte la bac - biologie mai grele decat admiterea la medicina. Stupid, dar dupa ce a picat de 2 ori bacul la biologie, respectiva este acum studenta la medicina. Asta este o fateta. Apoi parintii mei mi-au spus in permanenta sa invat, dar acum ce pot eu spune noii generatii ? Invata ca tot vei ajunge odata somer ? Poti sa nu inveti, important este sa te descurci ? Atat timp cat nu exista motivatie, nu vei face nimic ca lumea. Probabil ca generatiile post 2000 vad ca oricum s-ar comporta, lumea este la fel. Nu-i bine aici, pleaca in Spania, sau Italia, sau iata ce subiect este pe UK (de ce nu si pe Germania ?). Scrii ca acest trend apare cam dupa 2000, adica cand parintii au realizat ca nimic nu mai este sigur in viata, nici utilitatea diplomei, nici locul de munca, nici calitatea muncii prestate. Am votat anti PSD in disperare, dar cel mai rau mi-a fost tocmai cu cei pe care i-am votat, C-escu si PNL ul de atunci. Dupa 2000 am mai votat doar pentru presedinte, dar la anul nu cred ca mai am pe cine.
    De aceea daca predai engleza, ti-as dat sfatul ca sa incerci schimburi de idei intre elevii tai si cei englezi (emailul e cvasi-gratuit), romanii vor intelege de ce le este utila invatarea englezei, cu care te descurci in multe parti ale lumii. Si in engleza poti discuta si cu UK si cu USA si cu Australia, deci ceva geografie nu strica. Eu stiu cam pe unde sunt orasele Romaniei si Europei dupa echipele de fotbal de care am citit, nu ca m-a dat afara profa in cls 8-a.
    Poate asa elevii vor fi interesati. Cu geografia este mai greu, a iesi din tara sau chiar sa te duci pana la Bacau costa si un fiu de cersetor nu prea-si permite (sau poate un fiu de inginer nu-si permite, ca sa incerc o ironie).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, sistemul mai are multe de corectat. Insa n-as fi de acord ca nu s-a schimbat nimic din anii '70. Nu ma pot pronunta față de acea perioadă în care abia trecusem pragul școlii, dar ca profesoara pot face diferenta intre ce era in '89 cand am terminat facultatea si ce este acum. Avantaje si dezavantaje erau si inca mai sunt. Nu aceleasi. Totusi nu mi se pare ok sistemul "inveti acum pt ca ti-o trebui candva", versus sistemul occidental "inveti azi ca sa aplici maine". Ca pana la urma tot la a doua varianta se reduce si prima. Insa schimbarile sunt cam putine si lente. Mentalitatea trebuie schimbata. Pe mine ma mira ca elevii pleaca din licee cu idei novatoare, tuna si fulgera impotriva sistemului invechit, dar cand se intampla sa vina la catedra fac exact la fel ca fostii lor profesori. Pai asa, nu se va schimba nimic niciodata.

      O activitate de genul aceleia despre care spui am avut intre elevii mei si elevi din diferite colturi ale lumii. In engleza. Insa n-as spune ca elevii din tarile foarte dezvoltate (SUA, UK) s-au inghesuit sa raspunda apelului meu de pe o platforma educationala. Mai curand au raspuns turci, polonezi, azeri...

      :))) totusi as reveni la geografie de tot, ca sunt mai cuminti cand predau in romaneste decat cand o dau pe limba lui Shakespeare.

      Nici pe mine nu ma mai prinde cineva pe la urna de vot. Toti se scalda in aceeasi apa :(

      Ștergere
    2. si eu plecam tot de la ideea ca inveti pentru ca vei avea nevoie si scriu la 32 de ani dupa ce am terminat liceul. In liceu am fost un pic rebel, ulterior am constatat ca este o comportare a varstei. Nu ma refeream la schimbat foarte putin ci la un schimbat radical al conceptiei despre invatamant, am citit diverse comentarii asupra invatamantului la altii. Funeriu a schimbat foarte putin si s-a batut cu pumnii in piept cu marea reforma (restul au mentinut invatamantul care l-a parcurs si noi). Scoala altfel este o deschidere pentru a i se arata elevului societatea, desi daca incerc sa ma gandesc cum reactionam eu cand mergeam cu cardul la muzeul de arta de peste drum de liceu imi dau seama ca nu poti face mare lucru.
      Eu am inceput sa fac engleza in cls 4-a din ambitia mamei mele, apoi intr-a 5-a am repetat ce facusem particular in a 4-a, deci stiam totul. Intr-a 9-a am ajuns in pragul corijentei. Invatamantul din constrangere nu da rezultate. Atunci a venit varsta muzicii si cum negam muzica romaneasca (Dida Dragan, Mirabela Dauer), ascultam, inregistram muzica in lb engleza. Asa am inceput sa notez titluri de melodii si o faceam cu placere. Scoala imi daduse o baza, la care adaugam (sau nu). Apoi, fiind nebun dupa reviste de fotbal, am inceput corespondenta cu straini, in engleza sau franceza si asa am ajuns a o engleza vorbita, agramata dar cu care pot vizita Europa. De aceea zic ca elevul trebuie atras pe baza placerilor lui, nu fortat sa invete si apoi trantit cu un 3. Facebook are succes pentru ca tanarul vrea sa comunice, sa schimbe imagini si filmulete, sa se simta bagat in seama (desi nu ma atrage). DE aceea este bine sa legam prietenii cu polonezi, azeri, etc. Nu stii niciodata ce oportunitate vei avea in viata, cui poti vinde, pentru ca majoritatea lumii se axeaza pe vanzare de produse.
      Cumintenia este o caracteristica a individului, dar in societate reusesti si daca ai tupeu, ceea ce supara profesorul. Deci ce e mai bine, sa stai cu mainile la spate si sa fii dat la o parte, sau sa razbati ? Vorbesc de viitoarele generatii care trebuiesc formate.
      Reforma Funeriu a avut ca scop distrugerea relatiilor de vasalitate fata de inspectorate, aruncand scolile in bratele primariilor, unele sarace, altele dezinteresate (un fel de cadere din lac in put, sau invers). Ori profesorul care depaseste o varsta nu mai vrea sa schimbe, asta il poate duce la pierderea jobului la extrema (auzeam ca s-au inchis peste 1000 de scoli si realizez ce scadere demografica avem fata de 1967 sau 1989). La 50 sau 60 de ani gandim altfel decat la 16, cand vrem sa schimbam totul, iar butada ”nu schimbati ce merge bine” este reala. Basescu a vrut sa schimbe totul, fiind la un pas sa fie el schimbat. Desi am votat intotdeauna schimbarea, cifrele arata ca s-a realizat crestere economica atunci cand a existat stabilitate (pe vremea PSD si apoi PNL).

      Ștergere
    3. Probabil depinde de societate, nu doar de individ, si cu asta raspund la mai multe dintre ideile expuse de dv. mai sus. Si eu am invatat din constrangere cel putin pana la scoala generala, la liceu mai putin, si la facultate si mai putin - cu toate ca acolo am invatat ca sa am bursa pt ca ai mei nu-mi dadeau de acasa nici cat sa-mi platesc caminul si masa. Nu ca nu ar fi avut acea suma, era relativ mica, ci ca sa ma determine sa invat, nu-mi dadeau bani. Si am invatat nu doar ca sa merg mai departe ci ca sa-mi asigur casa si masa iar banii de acasa sa-mi ramana de cumparat cursuri, transport, alte cheltuieli strict necesare si de tren cand veneam - rareori - acasa.

      Deci constrangerea este chiar foarte eficienta, dar daca e din mai multe parti. Sigur ca daca profesorul face observatie elevului, iar acasa mamica si taticu' il lasa-n pace si ii dau de toate, inlcusiv bani, copilul acela creste cu senzatia ca trebuie sa i se dea doar pentru ca exista. Sunt intru totul de acord cu recompensa pentru merit, dar si cu pedeapsa pentru greseli.

      Depinde tot de societate, apropo de reusita prin tupeu. In alte parti e altfel, si nu tuturor ni se potriveste genul de reusita prin tupeu. Prefer sa nu reusesc in viata daca asta e cutuma locurilor prin care ma vad nevoita sa-mi duc traiul. Acuma depinde si ce intelege fiecare prin reusita. Daca "a avea" (vile, masini, bani, afaceri, relatii/pile) este azi atat de important, ei! bine, eu inseamna ca nu exist :D

      Nu Funeriu a facut schimbarea catre primarii, aia e veche de vreo 8-10 ani, va spun foarte sigur. Orice om la o varsta incepe sa nu mai accepte cu usurinta schimbarile radicale, e o lege a firii, toti trecem prin asa ceva, sau cel putin marea majoritate. Nu din frica de schimbare nu parasesc sistemul, ci pentru ca la anii mei nu ma mai angajeaza nimeni, toti vor personal tanar pe care sa-l poata forma. Maturii nu au absolut nici un fel de cautare pe piata muncii. Am o prietena de exact aceeasi varsta cu mine, care a fost disponibilizata acum 4-5 ani si care traieste din chiria pe un ap. si din mila copiilor ei. Este cumplit sa ajungi asa. Nu o primeste nimeni nicaieri, a fost vanzatoare la un moment dat, si nu si-a primit salariul pe cateva luni, motiv pt care a plecat de acolo. Asta se intampla frecvent in mediul mic-privat.
      Cat despre cadrele didactice din scolile inchise au fost repartizati la alte unitati, angajatorul (in sis.de inv.), din cate stiu, este obligat sa asigure loc de munca angajatilor din sistem, doar daca acestia refuza un post sau altul, atunci este altceva.

      Ștergere
    4. averea iti asigura bunastarea sau doctorul (daca nu cumva suferi un infarct sau detectezi prea tarziu cancerul). Nu am avere de gen Becali, top 300, nici 1/10 din cat are cineva de acolo, dar ca sa duci cuiva o floare sau sa te plimbi iti trebuie bani. Am un prieten (ultima relicva din cati colegi am avut) care cunoscuse pe cineva la 50 km de aici, el profesor, ea inspectoare cu fratele cu firma de constructii. S-a dus la ea acasa, s-a dus cu ea in supermarket, a cumparat ea. Gandindu-ma la situatia lui (rata la banca, pensie alimentara) ma gandeam cat de penibil te poti simti.
      Imi inchipui cum este sa iti pierzi jobul si realizez de pe siteurile cu oferte ca se cere om cu experienta in domeniul in cauza. Peste tot tanarul este angajat pentru ca nu poate avea pretentii financiare (cu exceptia Ro) si ca vrea sa invete, este la inceputul vietii adevarate. Ori dupa casatorie si nastere (i) incep problemele, oricat de harnic vrei sa fii. Nu-i place sotului de angajator, sau esti trimis in delegatii sau la alte lucrari, te duci cu copilul la doctor, sau in spital, etc. In plus, iti zici: nu mai am 22 de ani, nu ma duc cu fusta scurta (sau nu am ce sa mai arat). Dar cum scriam, joburile disponibile sunt stricte si nu vad cati profesori se pot readapta. In special o fac cei buni de gura, gen Tatoiu sau ingamfatul CT Popescu. Mai e loc in politica, daca ti-ai facut prieteni care manevreaza multi bani. Dar in viata trebuie sa inveti, la o varsta folosesti ce ai invatat (nu integrale, benzeni sau pe unde este Zimmabwe). Daca ai stat in banca ta si ai dactilografiat pentru sefa (desi ai diploma de inginer), nu ai mari sanse sa-ti gasesti. Cum majoritatea populatiei este platita prost, nu prea ai sanse sa le oferi ceva, vanzarile sunt slabe, chiar daca vrei sa faci ceva.
      De aceea inteleg ca nimeni nu-si bate capul sa schimba in invatamat. Ce ar mai sari profii de mate, care raman fara musterii la meditatii! De ce sa-i spui unui copil cateva notiuni d edrept, divort, prim ajutor si sa lasi avocatii sau doctorii fara o paine ? Mai bine ne plangem ca inainte era mai bine. Bine, dar stateam la 10-15 grade, nu-mi puteam cumpara masina de scris, ma inghesuiam in autobuz si tren (unde mai si ningea cateodata). Dar au trecut anii, am avut sansa sa fac (pana la urma) ce mi-am dorit si sper sa-mi ajunga pana imi voi reintalni parintii in viata de apoi. Zic doar: e bine sa inveti altceva in viata, sa colectionezi timbre, reviste, chiar ziare, sa faci un site, orice hobby, sau sport de performanta, filmari (chiar din alea imorale). Orice iti poate aduce altceva decat iti ofera societatea. Noi am ajuns la Bucuresti, la studii (si eu am avut bursa, plus pensia de urmas, dar m-am descurcat), aveti o meserie stabila, dar cati din colegii dv au facut ceva ?
      In invatamant sunt in permanenta posturi disponibile, sectorul este stabil (nu se desfiinteaza peste 5-10 ani, ca toate fabricile), de aceea nu a fost greu sa se redistribuie personalul. Greu a fost pentru cei care trebuie sa se deplaseze in alte locuri, dar asta-i viata. Poate si 1000-1500 lei pe luna, stabili, este un avantaj. Patronul dispune cum vrea de angajat, take it or leave it. Dar unde sa pleci, asta daca ai de unde s-o faci ?

      Ștergere

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...