joi, 27 septembrie 2012

Ieri, la o clasa

Intru. De parca as fi fost invizibila, ei continuau sa se harjoneasca. Ridic tonul si imi fac anuntata prezenta cu mai mult decat cu hello, pupils. Imi asez lucrurile pe catedra, ei - nimic! Incep sa tip, aproape. Ma rog, se pare ca urlatul are efect. De scurta durata. Le impart lucrarile initiale. Se distreaza copios pe seama notelor de unu si ceva sau doi.

Am senzatia ca spiritele se mai calmeaza. Ma apuc sa predau a doua lectie din manual, despre obiectivele turistice ale Londrei. British Museum, Buckingham Palace, 10 Downing street.... Cum ma intorc spre tabla sa scriu, cum 2-3 baieti ies din banci si se harjonesc iar. Ma rasucesc si tip la ei. Povestea se repeta de cateva ori, de fiecare data fiind implicati alti elevi.Trafalgar Square, Piccadilly Circus.

Mi se termina bucata de creta si nu gasesc alta. Trimit elevul de serviciu dupa creta. Clasa - baietii, ca fetele se straduiesc sa citeasca si sa traduca paragrafele din manual - incepe iar freamatul. Tip din nou, aproape ca nu mai am glas de cat trebuie sa urlu sa faca liniste si sa scrie in caiete de pe tabla. Vreo 5-6 nu vor sa scrie nimic. Cand elevul de serviciu revine, atinge in drum spre banca un coleg. Care il pizduie fara jena. Ma uit urat la el. Continui lectia in vacarm. St. Paul's Cathedral, Westminster Palace si Big Ben. Apoi urlu din nou la obraznicaturile care nu se potolesc. Aud ceva cu futu-ti... Acelasi elev de mai inainte, la un alt coleg. Il apostrofez sa-si tina gura. Dupa inca o idee principala, despre Madame Tussaud's Museum, nesimtitul isi baga p.la nu stiu unde sau in cine. Imi vine sa turbez de furie. Ii atrag atentia ca eu nu sunt pusa acolo sa ascult limbajul licentios al unora - desi ma indoiesc ca stie ce-i aia limbaj licentios. Precizez (ce idee nefericita!) ca am 50 de ani (ma rog, aproape) si ar trebui sa arate un pic de respect macar pt mine daca nu si pt colegele lui. Din spatele clasei aud "La pensie!". Apoi il trimit, la modul serios, la psihologul scolii. Ma gandesc ca in toti cei peste 23 de ani de cariera nu am mai auzit un acelasi elev sa injure fara perdea de 3 ori in decurs de 10-15 minute, cu un profesor de fata. Poate ca ceva nu e in ordine cu el, in perioada asta.

Reusesc sa termin ce am de predat, in timp ce alt elev imi tot repeta ca s-a sunat, dar ma uit discret la ecranul telefonului si vad ca mai sunt 2 minute.
Le dau tema, se revolta de-a dreptul iar eu ma rog in gand sa termine diriginta mai repede de scris catalogul mare. De cand ma stiu, la vederea lui, elevii recalcitranti se mai potolesc. Desi nu sunt sigura ca voi avea mare succes la clasa asta din moment ce nota unu pusa la un fraudator de test initial vad ca nu a avut nici un efect. Nu apuc sa inchid cartea si sa-mi strang lucrurile de pe catedra ca mai bine de jumatate de clasa iese cu furie pe usa, fara sa astepte sa salut si sa ies eu prima.

Sunt obisnuita cu exemplare din astea fara cei sapte ani de-acasa.  Raman fetele si cativa baieti mai cu bun simt, care se ridica in picioare, zambind jenati de marlania colegilor lor.

Ajung in sfarsit la cancelarie, uluita ca exista asa o clasa. Multi din colegii care predau la ei se plang. Cei care tac nu inseamna ca nu ar avea aceeasi problema. Am o fereastra, prilej sa ma destind si sa ma calmez. E ora 5.30 dupa amiaza, mai am o ora de la 6.30 la 7.20 si sunt venita in scoala de la 10.30. Nici foamea n-o mai simt. Dar pana la urma mi-e bine.



P.S. Clasa cu pricina este o a IX-a.....


vineri, 21 septembrie 2012

D'ale scoalei

Mesajul a fost primit pe un email in lant. Dar apartine acestui blog: http://diacritica.wordpress.com

Daca vreti sa parcurgeti toata postarea, accesati linkul. Eu va dau doar niste citate. Tare multa dreptate are. Din pacate, nu toti putem alege sa mai facem  altceva, acum. Pentru unii, e tarziu.

"M-apuc să corectez lucrări (inclusiv pe-a odraslei dumitale) – cu pixul roşu cumpărat din banii mei, din ăia 80 de dolari care abia mi-ajung să supravieţuiesc. Că statul nu-mi dă “furnituri” dintr-astea, cum îţi dă ţie patronul capitalistul dracului, de-ţi mai iei şi-acasă din ele. În 5 ani de predat mi-am cumpărat întotdeauna din banii mei pixul roşu de corectat, stiloul de pus note în catalog, culegeri din care lucrez cu odrasla dumitale, manuale, caietul în care-mi scriu planificarea orelor cu odrasla dumitale, caietul în care mi-am scris planurile de lecţie de debutantă, caietul în care ţin socoteala grupelor de elevi, absenţe, note. Că materia mea se predă pe grupe şi-i un singur catalog de împărţit la doi profesori. Din banii mei am xeroxat şi cărţile pe care le folosesc la clasă cu odrasla dumitale."

"M-apuc să predau. Ceva gramatică. Scriu pe tablă, am mâinile murdare de cretă pân’ la cot. Mă-ntorc spre clasă – o mândruţă din prima bancă (odrasla dumitale?) stă cu coatele pe pupitru, şi-admiră unghiile. Tu de ce nu scrii? Aaaa, ştiţi, mi-am făcut unghiile în pauză şi încă nu s-a uscat oja. Era să fac atac de cord la cei 24-25 de ani. Ah, da? Ia ieşi tu cinci minute afară, să ţi se usuce oja. Se-ntoarce după cinci minute. Ţi s-a uscat oja? Daaaaa! Ia dă să văd. Nu, că s-a uscat. Dă-ncoa’ să văd. Şi-ncerc cu unghia (doamnele ştiu de ce). Nu s-a uscat, mai ai de stat afară. (Era odrasla dumitale? Ai dreptate, nu-i frumos ce-am făcut. Au râs colegii de ea, aşa-i. Şi profa a fost cool.)"

"Să ne-nţelegem, părinte preocupat: treaba mea e să-i predau odraslei dumitale, cât pot eu de bine. Şi o fac. Însă progresul odraslei dumitale e fix treaba odraslei dumitale, că-i suficient de mare ca să conştientizeze lucrul ăsta, şi a dumitale personal, care trebuie s-o controlezi. Dar n-ai venit niciodată la şcoală să-ntrebi profii de vorbă – preferi să-ţi crezi odrasla pe cuvânt, e mai comod. E comod ca vina să fie a profesorului. Pentru că dacă ar fi vina odraslei ar însemna să te pui în discuţie pe tine ca părinte. Or tu i-ai cumpărat tot ce-avea nevoie, inclusiv meditaţii! Deci n-ai ce-ţi reproşa. Nu?"

vineri, 14 septembrie 2012

Curriculum Vitae

Am fost director la o mare întreprindere socialista.
Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu Dacia neagra. Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru inmormântarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus, ca cu atâtia bani aş inmormânta intregul Comitet.

Din acel moment am devenit director la o intreprindere mai mica.
Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in vârsta, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus sigur.

Din acel moment am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si a Lolobrigidei. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete? Am luat poza lui Ceausescu.

Din acel moment am lucrat zilier la sapat santuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos. Odata in timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie de partid de la Bucuresti Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat...

Din acel moment am ramas fara lucru... o vreme am fost şomer pina la schimbarea orinduirii ...
M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua imi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi A6 cu sofer personal.
In rest îmi tin gura si din cind in cind ridic mâna sa votez.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...