marți, 28 august 2012

Somerul...

Un şomer se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.
Directorul de departament îl cheamă la un interviu.
La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.
Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.
Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.
Omul pleacă amărât.
Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi. Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de 4 ori.
La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani…

…deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.
Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.
- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!
- E incredibil!, se miră agentul. Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...
La care omul:
- Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...

marți, 14 august 2012

Rapirea din Serai

Va mai amintiti carpetele de pe peretii tuturor sufrageriilor din Romania? :)
Am gasit pe net o poza cu tipul de carpeta pe care o aveam si eu, care mi-a vegheat visele de copil, pt ca era plasata deasupra patului meu.


In sufragerie aveam o alta carpeta, Jocul (sau dansul) ielelor, de fapt o prelucrare dupa un tablou foarte frumos de Hans Zatzka:


De ce varianta de perete a tabloului se refera la iele, personaje malefice in folclorul nostru, nu am idee.

Mai multe tablouri de Zatzka, aici: http://lusile17.centerblog.net/rub-peintures-de-zatzka-hans--3.html#

vineri, 10 august 2012

Cum sa devii vultur.. in 30 de zile. :)

Primita de la un grup de discutii pe yahoo. Cu mult talc, apropo de gandirea pozitiva, secretul, cum sa faci ca sa fii ceea ce nu esti, si altele asemenea...
Enjoy! :)

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de-abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.

Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, croncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.

Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nicio clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.

Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste.

Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, inafara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.

Dupa ce-au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi.

Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filozofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", sustineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".

Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" s.a.m.d.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (conditia de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur.

Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur).

O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte, puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii.

Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limitante si blocat de gandul negativ.

Mai ales, i se repeta incontinuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marei Gaini care ii va scoate din conditia lor.

Din cate am aflat, nici una dintre ele nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.

miercuri, 8 august 2012

Despre liste, paraliste si listute

Ei, nu, ca m-am enervat auzind-o pe o moderatoare de la Realitatea tv cum ca persoanele din listele permanente sunt cele care au semnat cand au fost la vot!!!!!!!!!!!!!
Doamne!!! ca maaaaare Ti-e gradina!! Cine o fi pus-o pe distinsa moderatoare sa spuna ineptii in direct?!?!?!

Io stiu asa: pe listele permanente sunt cetatenii cu drept de vot avand domiciliul in RO: ce inseamna asta? Inseamna ca tot omul care nu a cerut schimbarea cetateniei si care are domiciliul stabil in Romania - inscris in pasaport/carte de identitate - este inscris in acele liste.

Cei care au cetatenie romana, dar in acte figureaza cu domiciliul in alta tara, pot vota unde vrea muschiu' lor (sic!) dar sunt trecuti pe niste liste separate, in momentul in care se prezinta la vot cu buletinul/pasaportul - iar acele liste se numesc liste speciale.

Problema intervine cand coana Leana sau nea Nelu, cu domiciliul din acte in Romania, si care se afla, in mod legal, pe listele permanente, sunt plecati de ani de zile din tara ca sa spele la kur italieni invalizi sau culeg capsune prin peisajele iberice. Ei, astia nu vin sute si mii de km in tara sa voteze, se duc la ambasade sau la consulate, unde sunt trecuti tot pe listele speciale de vot. Ceea ce nu este corect, pt ca ei apar de doua ori in listele electorale, si in tara, unde au domiciliul, si la ambasada unde au votat!

Plizzz, ziceti-mi unde gresesc.

Calatorie in geomorfologia Pamantului

Datorita unui dialog inceput pe blogul nimeni imi tin promisiunea de a posta cateva elemente de geomorfologie a Pamantului, asa cum le-am invatat eu pe vremea studentiei mele ('85 - '89), de la distinsii mei profesori Grigore Posea si Mihai Ielenicz, in special in anul II de facultate.

Structura Pamantului

Pamantul este format din scoarta, manta si nucleu. Scoarta la randul ei este alcatuita dintr-o patura sedimentara, care se gaseste numai pe continente, o patura granitica, de asemenea aflata pe continente, si cu discontinuitati sub oceane, si o patura bazaltica aflata pe sub cele doua paturi de mai sus, peste tot, atat sub continente cat si sub oceane si mari. Primele doua paturi mai poarta denumirea de sial (silicati de aluminiu) iar ultima de sima (silicati de magneziu).

Este important de amintit ca:

1 - scoarta, impreuna cu patura superioara a mantalei formeaza litosfera si ca aceasta litosfera pluteste pe astenosfera, un invelis de magma al Pamantului.

(De ce se considera ca sub astenosfera mantaua redevine solida, nu stiu si nu a intrebat nimeni la curs. De obicei nu intrebam mare lucru pe profesorii nostri, asta poate si pentru ca asa erau vremurile. Luam informatiile ca atare si le invatam. De altfel nu cred ca exista o explicatie plauzibila pentru acest fapt, tot asa cum pentru multe alte lucruri nu exista.)

2 - litosfera nu este unitara, ci fragmentata sub forma de placi tectonice, din care majore sunt 6 (pacifica, americana, africana, eurasiatica, indo-australiana si antarctica), care se delimiteaza intre ele ori prin linii de extensie, numite rifturi si acolo se formeaza scoarta, ori prin linii de compresiune sau de subductie (adica marginea unei placi se situeaza peste marginea placii vecine, amandoua apropiindu-se lent una de alta; in acest fel marginea de dedesubt se topeste, pt ca ea coboara in astenosfera, iar marginea de deasupra se increteste, formand lanturi muntoase. In acest proces uneori intervin descarcari bruste de energie care genereaza cutremurele.), adica zonele unde scoarta se distruge sau se consuma.

Aceasta astenosfera, fluida fiind, este pusa in miscare de niste curenti de convectie, care la randul lor determina o deplasare a scoartei, si de acum intram in teoria tectonicii in placi formulata de catre Alfred Wegener pe la 1930.

Interesant ca in teoria sa, Wegener nu porneste doar de la niste observatii - de exemplu asemanarea dintre tarmul de vest al Africii si cel de est al Americii de Sud, ca si cum candva ar fi fost unite - dar si de la teoria formarii Lunii din materia inca moale a Pamantului. Insa aici mie imi sunt, acum, usor neclare niste amanunte.
Asadar: pe cand planeta nu era solidificata complet, ea avea o forta de rotatie mult mai mare, astfel ca forma sa era ovala, sau ca o minge de rugby. La un moment dat o bucata din materie s-a desprins formand Luna. In locul ramas s-a format Oceanul Pacific. Argumente in acest sens sunt forma relativ circulara a Pacificului ca si faptul ca scoarta granitica lipseste de pe fundul acestui ocean. Pe de alta parte Wegener spune ca atunci pe planeta exista un singur supercontinent, Pangeea, si un singur ocean, Panthalassa. In urma desprinderii Lunii din Pamant, producandu-se un dezechilibru in masa planetei, Pangeea a crapat (si toata scoarta odata cu ea, dand nastere placilor tectonice) si s-au format doua mari mase continentale, Gondwana in sud si Laurasia in nord, separate de Marea Thetys, care ulterior s-au "spart" si ele pe o linie nord-sud (dorsala Atlantica de azi cu riftul din mijlocul ei care determina alunecarea Americilor catre vest si a masei continentala Afro-Eurasiatice catre est) in continentele asa cum le stim azi.

Bun. Pai ori materia Pamantului era incomplet racita (si aici eu imi imaginez un fel de noroi fierbinte pe tot cuprinsul, aburind), ori exista un continent si un ocean, ceea ce, zic eu, presupune ca planeta era deja solida, la suprafata ei. Dar, in fine, nu ceea ce cred eu este important, ci ceea ce pun cercetatorii cap la cap.

Cum ziceam, aceasta este una dintre teorii,care ce-i drept, explica foarte bine formarea continentelor si oceanelor, si care este completata de dovezi biologice (acelasi tipuri de plante si specii de animale se regasesc atat pe coasta estica a Americii de Sud cat si in zona central-vestica a Africii, ca si cum candva ar fi fost unite) si geografice (forma tarmului, tipul de relief dintre cele doua continente in zona unde au fost candva lipite).

Alte teorii spun ca sial-ul s-a concentrat in continente pe portiuni mici, sau ca au existat cutari orogenice succesive prin care se ajungeau la suprafete noi care puteau sa formeze intinse mase continentale (aici se aducea drept dovada faptul ca muntii din nordul Europei, din Scotia si Scandinavia sunt caledonici, cei din Europa Centrala sunt hercinici - Jura, Masivul Central Francez, iar cei din zona central sudica sunt formati in orogeneza alpina - Alpii, Carpatii).
Ipoteze sunt mai multe, unele mai vechi, altele mai noi, si nici una nu poate sta, in totalitatea ei, in picioare. Totusi astazi este larg acceptata teoria lui Wegener ca fiind cea mai apropiata de realitate, desi poate ca adevarul, ca intotdeauna, este undeva, la mijloc.


Sa revenim la placile tectonice. Spuneam ca ele, placile, plutesc pe astenosfera si curentii de convectie ai astenosferei, circulari, fac ca pe de o parte, sa genereze rifturi, iar pe de alta sa consume din marginile placilor. Riftul apare ca urmare a ramurilor ascendente ale curentilor care imping la suprafata lava pana cand scoarta crapa sub forma unei vai si poate face loc acestei lave sa iasa in afara. Pe aceasta despicatura din cand in cand lava iese ori sub forma de vulcani, ori se revarsa lateral. Oceanele prezinta niste lanturi muntoase numite dorsale, iar dorsala mediana a Atlanticului are un asemenea rift pe mijlocul ei. Dorsala Pacifica nu prezinta rift, si de aici s-a ajuns la concluzia ca Atlanticul este un ocean tanar, in plina expansiune, iar cand riftul se umple si se inchide, se va ajune la faza de contractie, faza in care se afla acum Pacificul, si deci, de imbatranire.

 foto wikipedia

In partea cealalta, unde actioneaza ramurile descendente ale curentilor de convectie astenosferici, marginile placilor se consuma dar formeaza si zone de orogen. Placa subdusa se topeste in astenosfera, iar placa de deasupra se increteste. De fapt, cel mai tare se incretesc sedimentele din geosinclinal, si mai putin straturile din profunzimea placii.

Insa nu intotdeauna muntii se formeaza la intalnirea unei placi oceanice cu una continentala. In Romania, unele catene muntoase s-au format prin subductia a doua placi continentale:


citatul foto este preluat din cursul "Geomorfologia Romaniei" de Gr. Posea, 2005. Linkul: http://www.scribd.com/doc/57394671/Geomorfologia-Romaniei-Grigore-Posea


Si aici se incheie incursiunea propusa. Daca mai vreti sa mai povestesc, propuneti subiecte.


----------------------------------
Bibliografie:

"Geomorfologie generala", M. Ielenicz, 2004 link: http://profudegeogra.files.wordpress.com/2011/05/geomorfologie-genrala.pdf

Curs "Geomorfologie", Gr. Posea, M. Ielenicz, N. Popescu, EDP, 1970
http://facultate.regielive.ro/cursuri/geografie/geomorfologie-94677.html

sâmbătă, 4 august 2012

Asa scrie Cartarescu?!?!!

Spre rusinea mea recunosc ca nu am citit nimic, semnificativ sau nu, scris de acest domn; pur si simplu pt ca nu prea mai citesc, si asta de niste ani de zile. Presupun ca toti, sau macar unii, avem aceasta lehamite de citit de la o varsta incolo, ca doar n-oi fi singura cu "boala" asta. 

Iar azi, intr-un articol de pe net, gasesc niste citate dintr-o carte a dansului. Si nu-mi prea vine sa cred ochilor. Nu-mi imaginasem ca un scriitor considerat important, debiteaza asemenea lucruri. Dar neah!, fiecare avem slabiciunile noastre, nu?

Bucata cu pricina, aici:

"... acelasi Cartarescu, intelectualu’ care, in romanul “Orbitor. Aripa dreapta”, scria relaxat : “Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gandeste ce se gandeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroasa?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!” (pag. 58).  Magnific, nu? Iar dupa 26 de pagini recurge la practici mai pe intelesul tuturor: “Ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroasa apoi”. Treaba ta, patriotule intelectual, dar de ce faci si bilute?"



Sursa articol: http://www.enational.ro/breaking-news-facute-praf/cartarescu-si-a-uitat-degetul-in-fund-177764.html
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...