vineri, 27 aprilie 2012

Ai doua iubite...

Olanda : Ai două iubite. Te poţi însura cu amândouă. Ele se pot căsători intre ele.
 

Moldova: Ai două iubite. Di la tini si audi gâlşeava aia în fiecari noapti, măi omule?
 

Rusia: Ai două iubite. Stalinskaya şi Moskovskaya.
 

Pakistan: Ai două iubite. Cea mai vârstnică are şase ani.
 

India: Ai două iubite. Buddha nu ştie nimic.
 

Turcia: Ai două iubite. Una îţi face mâncare, una îţi spala rufele, una îţi calcă hainele şi una le supraveghează pe celelalte. Chiar vroiai să te credem că ai numai două iubite?
 

China: Ai două iubite. Din câteva miliarde de motive.
 

Bulgaria: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Când cealaltă te întreabă „unde ai fost?” şi răspunzi “la Sofia !” eşti în deplina siguranţă.
 

Germania: Ai două iubite. Ambele blonde.
 

Mexic: Ai două iubite. Vin hoţii şi fură jumătate Îţi mai dă vecinul una. Împrumuţi trei din barul de vis-a-vis. Vecinul îşi ia partea înapoi. Câte ţi-au mai rămas?
 

Anglia: Ai două iubite. Absolut superbe… Iar ai băut prea mult!
 

SUA: Ai două iubite. Una pe Facebook şi una pe Myspace. Nu le-ai văzut niciodată.
 

Brazilia: Ai două iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo şi încă una.
 

Dubai : Ai două iubite. Placate cu aur.
 

Cuba: Ai două iubite. Nu eşti deloc Fidel.
 

Suedia: Ai două iubite pentru ca la IKEA chiar găseşti orice.
 

Spania: Ai două iubite. Mai târziu descoperi că ele sunt de fapt surori. Puţin mai târziu afli că tu eşti chiar fratele lor mort la naştere. Mai ai un frate geamăn dezmoştenit de către soacra portarului, care portar nu-şi mai aduce aminte nimic din copilărie. Viaţa ta e o telenovelă.
 

Grecia: Ai două iubite. Vecinul se cam dă la una din ele. Dimineaţa te trezeşti cu un cal mare de lemn în faţa casei. Mai bine fugi!
 

România : Ai două iubite. Una îţi tine socoteala, iar cealaltă îţi cheltuie banii.

luni, 23 aprilie 2012

Despre biserici si printese urbane

Acum cateva zile am gasit un blog care mi-a placut. Asta: http://www.printesaurbana.ro/ . Inca nu il adaug in blogroll pt ca aici unde ma aflu, adicatelea in camera mea de camin, inca nu merge conexiunea internet dupa vacanta, nu stiu de ce, si de pe amaratul asta de bluetooth nu stiu nici daca postarea asta se va incarca.

Si cum rasfoiam blogul tinerei doamne, am nimerit pe o postare despre mersul la biserica si despre credinta. M-au napadit niscai amintiri, si am fost de acord cu printesa, ca la bisericile ortodoxe miroase naspa, e relativ intuneric in asa fel incat de multe ori lacasul respectiv seamana cu o pestera, ca sa nu mai zic de unii preoti care te fac sa nu mai intri ever intr-o biserica, cel putin nu ca sa te spovedesti lor.

Nu voi uita niciodata ziua in care, dupa o relatie care nu mersese deloc frumos, m-am dus sa-mi curat sufletul de umbra vinovatiei si durerii, iar preotul caruia ma spovedeam, m-a sfatuit sa-mi caut un coleg de serviciu. Am intors ochii catre el, de sub patrafir, uluita ca in loc de canon bicericesc pt ca traisem in necuratie cu un barbat, el ma arunca direct in bratele placerii carnale cu oricine se nimerea, asa, din apropierea mea, nu conta cine-i persoana. Ma rog, poate ca el asa ar fi facut dupa o mare deceptie. Dar eu nu venisem la biserica sa caut un raspuns la o problema hormonala, ci la una de suflet. A fost ultima oara cand m-am spovedit, atunci demult, cu zeci de ani in urma. Probabil o voi mai face odata, candva, inaintea unui Mare Portal in fata caruia ajungem toti. Sau... cine stie? poate voi intalni si eu preoti cu mintea inteleapta si vorba chibzuita, care sa nu ma alunge din lacasul Domnului, ci sa ma determine sa revin.

Si eram cat pe ce sa zic ca sunt vreo 10 ani de cand nu am mai dat pe la biserici, dupa care mi-am amintit ca de fapt, intru cu placere in toate catedralele pe care le intalnesc in calea Marelui meu Vis, in calatoriile mele prin  lume. E drept, alea's catedrale catolice, dar la urma urmei, Dumnezeu e unul, si e peste tot, indiferent de modalitatea aleasa de comunitatile religioase de a-si exprima credinta in Divinitate.

Iar la sfarsit, as fi pus o poza cu interiorul aurit al catedralei din Melk, acolo unde Umberto Ecco a scris "Numele trandafirului". Dar o voi pune cand internetul de mare viteza va reveni.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...