joi, 1 martie 2012

Joia carcotelilor. Inelul de "argint"

Acum vreo 4 ani mergeam si eu intr-o excursie prin Turcia. Datorita unor factori diversi, atat externi cat si foarte personali, care au intervenit in perioada respectiva, excursia aceea a fost mai mult amara decat dulce.

Cum factorii personali nu-si au locul in cârcoteala mea de azi, si oricum nu aveau legatura cu locurile vizitate, ramane sa trec in revista de ce anume nu mi-a placut Turcia, si nu mi-as dori sa revin acolo.

Mai intai am fost ţepuita in bazar, de unde am cumparat cateva semne de carte sa duc si eu oarece suveniruri la cei apropiati. Mi s-au cerut 5 dolari bucata, m-am tocmit "la sange" si abia am scos la jumatate de pret. Dupa cateva minute aveam sa descopar exact aceleasi semne de carte intr-o librarie, la 50 de centi bucata, si nu la 2,5 dolari cat imi luase mie individul din bazar.

A doua ţeapă, la taximetrist. Ma ratacisem (ca de obicei :))) ) si nestiind cum sa gasesc hotelul, am apelat la un taxi. Care m-a jecmanit fara mila de 15 dolari pt vreo 5 minute de drum. Aici furtul a fost cu voia mea, cu stiinta mea, pt ca eram constienta ca daca nu-i dadeam cat cerea, acolo ramaneam, adica in strada.

A treia ţeapă, am descoperit-o acum cateva zile. Undeva, sus pe un munte, mi-a picat cu tronc un inel de argint sub forma de dragon. Dom'ne, da' nu-mi puteam lua ochii de la el. Negustorul sigur ca a speculat momentul si m-a convins sa-l cumpar. Tin minte ca am dat ceva de genul 39 de dolari. In orice caz, in 2008 cand se intampla tarasenia, suma era mai mult de un milion vechi. Mi s-a parut foarte scump, si undeva in sufletul meu ceva imi spunea ca am fost fraierita, pt ca inelul nu merita atat de mult. Stiu ca ma tot uitam la el, ca-l tot suceam, ca parca-parca nu mi se parea a fi argint...... imi parea rau dupa bani, dar imi placea dragonelul acela incolacit pe degetul meu.
L-am purtat scurta vreme, apoi l-am abandonat intr-o cutiuta, pt ca imi agata manecile hainelor cu coada si cu urechile. Acum cateva zile am dat de el, si era inegrit foarte. Dar nu ca argintul, ci ca nichelul. :)

Asa ca pe mine turcii nu ma mai prind ever sa las bani in ţara lor. Slava Domnului ca exista si tari civilizate, in care lucruri de genul asta sunt extrem de rare, asta in cazul in care ar putea exista, totusi, asa ceva.


5 comentarii:

  1. acesta este balcanismul...este specificul locurilor...imi pare rau ca ai patit tot felul de chestii...cum spuneam ...balcanismul , si in Bulgaria este cam la fel...dar , te inseli...Turcia are farmecul ei...eu am vazut mare parte din ea , este o tara maaaareee si saraca in mare parte, dar nu urata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sit-urile arheologice mi-au placut, Pamukkale si Canakkale mi-au placut, baile Cleopatrei, carstul in sare, statiunea Kuşadasî, Efes si tot ce am mai vizitat, dar oamenii si Istanbulul, din pacate, nu. Din punctul meu de vedere experientele negative avute acolo au tras in balanta mult mai mult decat frumusetea unor locuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. P.S. ... care locuri, de multe ori aveau de-a face cu civilizatia Greciei antice si nu cu cea turceasca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pamukkale este ceva unic, cred, dar la fel mi-ar face placere sa vad Niagara, sau Rio (ca oras). Stilul turcesc de a face bisnita pentru mine a fost amuzant. Vazusem un album intr-un chisoc la 3 mln si am amanat sa-l iau (acum constat ca am multe carti postale din Europa, in biblioteca, pe care nu le vad cu anii). Apoi, pe strada, se ia un turc de mine si-mi ofera un album Topkapî la 15 mln (erau milioane pe vremea aia). Ii intorc spatele, enervat. Omul incepe negocierea: 14, 12, 10, 8. Refuz. Ma intreaba de unde sunt. Zic România si coboara imediat, 6, apoi 5. Ma amuz si ii dau banii. Anul trecut, la Bethleem, cam aceeasi faza: un inel, cere 50 USD (nu valoreaza nici 5, dar cum poti strica placerea celui d elanga tine) ? Vede evreica ca nu dau, zice 45. Ma amuz si zic: cereti mai putin. Se duce la sefa zi zice: ok, de ce nu, 40 (discutia era in engleza). ii zic si un banc in care un evreu roman pleaca in Israel si este povatuit sa se tocmeasca, sa ofere mereu jumate din cat i se cere, negustorul recunoaste tactica unui amic evreu din Romania si zice: ok, iti dau gratis, la care clientul spune: perfect, da-mi doua (de palarii era vorba). Asa ca am scos inelul la vreo 35 USD, dar nu as pune asa ceva pe deget nici pentru 5. Important ca nu poti refuza pe cea care-l vrea.
    Nu poti compara Louvre, Versailles cu nimic altceva din Europa, nici cu mosei del Vatican, nici cu Topkapi. Pe fiecare ti le treci in palmares: am vzut Topkapi in Turcia, San Pietro in Vatican, plus capela sixtina, fintana di Trevi, British Museum, Windsor, toate sunt altceva, siteuri de vizitat (ca si Pamukkale, Kușadasi - bazarul). Amintiri pe care le vom rememora la 60 de ani sau dupa (daca-i prindem).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi-ar placea sa vad Niagara, Macchu Picchu, Taj Mahalul, Japonia, Africa de Sud, ca sa nu mai zic de Statele Unite..... Dar nema timp (=bani) :)) In Brazilia am fost, insa gazda mea abia a catadixit sa ma trimita cu o prietena de familie sa vad Sao Paolo. Rio era, intr-adevar, cam departe.

      Stiam cum sa negociez, ne spusese ghida, si inelul fusese negociat, initial pretul era mai mare, insa la inel nu a lasat decat vreo 30% din pret. Tin minte ca a zis la urma ca fara 40 de dolari nu-l lasa. Pacaleala mare a fost ca desi nu arata ca argintul, era marcat (si acum am acel inel prin casa) ca argint 925, de aceea m-am lasat pana la urma convinsa sa-l cumpar.

      Desi am vazut mai toata Europa, nu am vizitat nici Luvrul si nici Versailles-ul (inca!). Mi-e greu sa ma hotarasc, pt ca daca tot am un banut de mers pe-afara, gandesc ca mai bine merg undeva unde nu am mai fost niciodata, dar de unele locuri zau ca mi se face dor si mi-ar fi drag sa le revad, ca sa pot vizita si cele ce nu am avut ocazia mai demult. De exemplu in afara de Paris as vrea sa revad Londra. Si in ciuda faptului ca ziceam de Istanbul ca nu as mai merge pe-acolo, de cand cu Suleyman ăsta, imi doresc sa vizitez Topkapî pe indelete (atunci nu am avut bani de unele aripi ale palatului) si sa vad si altceva decat ce ne-a oferit agentia de turism locala. De exemplu moscheea Suleymanyie.

      Eu zic ca prindem si mai mult decat atat. :) Doar nu suntem ca astia mici de azi, crescuti cu coloranti, e-uri si glutamat. Nu vedeti ca generatiile mai vechi, care au mancat gaini de curte si legume coapte la soare, nu in depozit, traiesc cat Carpatii? :D Macar avem si noi avantajul de a ne fi hranit cu mult mai sanatos in copilarie si adolescenta, daca acum nu avem incotro si trebuie sa mancam cine stie ce hibrizi si chimicale la greu.

      Ștergere

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...