luni, 27 februarie 2012

Testoasa de pe stalp

Ţestoasa de pe stâlp

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
- Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
- Eu nu înţeleg aceasta analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
- Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
- În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
- În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
- In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
- In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
- In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO!

primita pe email

sâmbătă, 25 februarie 2012

Vinerea cu amintiri. Gandalf cel gri.

Citeam acum cateva zile despre moneda euro, si cineva, undeva intr-un ziar german, parca, o asemuia cu Gandalf in scena cu lupta impotriva Balrog-ului.
Nu m-a atras comparatia, in schimb mi-am amintit de filmul drag mie, si de scena cea mai infioratoare dar pe care de multe ori o revad, a luptei cu demonul vechi al focului, Balrog.

Multa lume crede ca Stapanul Inelelor e doar un alt film pt copii, un film din seria fantasy, o poveste cu zane, Feti frumosi, hobiţi, elfi, orci si vrajitori, cu inele magice si cu alte ingrediente specifice basmului.O poveste plina de mituri nordice si Anglo-Saxone.

Dar e si o poveste in care umbra tine loc de iubire de arginti, in care elfii sunt cei ce fac binele, iar orcile sunt elfii care au ales cealalta cale.
O lume in care personajele fantastice nu sunt decat faţete ale oamenilor, cu bunele si cu relele lor. Dar si o lume a initierii. Dupa lupta cu Balrog-ul, dupa ce Gandalf trebuie sa cunoasca putin coruptia umbrei - altfel nu poti invinge, decat numai cand cunosti armele adversarului - cazand impreuna cu si alaturi de Balrog in hăul fara fund, ajung amandoi intr-un tărâm îngheţat, al zăpezilor veşnice, al neutralităţii şi de ce nu?, al odihnei. Acolo Balrog este invins definitiv, dar nici in moarte cei doi nu sunt total nedespartiti. Ii separa o mica distanta, practic ambii cazand in zapada, epuizati, de viata, unul, de vlaga, celalalt. Dar initierea e luata. Focul intial sublimeaza in aburii gheţurilor. Spiritul calatoreste prin spatii pentru a primi urmatoarea treapta de iluminare si apoi transforma corpul, care ramasese pe munte, in altceva. Intr-un alt Gandalf. Cel Alb. La fel cum o suferinta peste care treci, cu pretul unui dureri inimaginabile, te maturizeaza, te înţelepţeşte, şi fără să-ţi dai seama, îţi aduce sclipiri tainice în ochi.
Oare focul din care e făcut Balrog semnifică ego-ul, instinctele primare, dorinţa de A AVEA, mai presus de dorinţa de A FI ?
Balrog, demonul din vechime, e facut din acelasi foc primordial, din aceeasi substanta ca si Inelul. Inelul, simbolul ochiului raului absolut. The EYE, sau I. Ce-mi place mie acest joc de cuvinte din engleza .... ochi, inel, ego...

Iar povestea lui Tolkien ma duce cu gandul la epopeea lui Beowulf. Dar despre ea, intr-o alta amintire, dintr-o alta zi de vineri, sau de nu tocmai vineri.

Filmul, va rog!

joi, 23 februarie 2012

Joia carcotelilor. Concursul Delimano.

Azi carcotesc cu naduf. Acum cateva saptamani, vreo 4 sau 5, ma inscriam la un concurs care se anunta a fi de mare clasa. Am cautat eu prin paginile blogului meu culinar o reteta de soi cu care sa ma inscriu. Stiti cum e, ca la un examen sau ca la o petrecere, te duci imbracat cu ce ai mai bun, nu mai prost.

Apoi, la startul concursului au inceput tot felul de surprize neplacute. Am incarcat vreo 5-6 poze, parca nu apar toate (pozele insemnau puncte), da' nu zic nimic, ma stiti ca eu nu comentez decat cand chiar sunt revoltata. Citesc regulamentul si imi dau seama ca n-am inteles mai nimic din el. Incalcit si complicat, foarte.
Bun, intreb eu ceva pe pagina de fb a concursului, mi se raspunde cam tarziu si cam fara sa ma lamureasca nimeni ce am de facut in continuare. Incep sa-mi pierd increderea in concursul asta, si ma gandesc tot mai mult la zecile de premii puse in joc. Daca nu chiar sute, pt ca prima transa de premii inseamna 100 de tigai. Mai, sa fie! Oare chiar asa de mare clasa e acest concurs?!?!?

Cand ai de premiat sute de concurenti, nu prea mai e loc de calitate in ceea ce priveste tematica, ma gandeam eu. Nu ca as fi eu nush' ce mare culinareasa ori experta in fotografia culinara, dar am cautat sa nu ma fac de ras si sa onorez cum pot eu mai bine acest concurs. Din pacate, pe unii concurenti, si nu putini, i-a durut la basca de acest aspect.

Primele puncte se fac din linkul de referal si din cei inscrisi sub tine, sistem retea de tip MLM, daca-mi permiteti comparatia. Intre timp, pe wall-ul concursului apar tot mai multe nemultumiri. Aplicatia nu prea mergea, unele retete asteapta zile intregi sa fie aprobate, altele dimpotriva - mie mi-au aprobat reteta la vreo 3-4 zile dupa ultima modificare.

Dupa primele saptamani de inscriere a referalilor in concurs (eu n-am bafta la asa ceva, de aia nu fac bani nici din clickuri, nici din MLM si nici din Lyoness :))) :p ) se trece la etapa votarii, cand inevitabilul se produce. Adica acum se pot vedea toate retele inscrise in concurs. Si e jaleeeee!

Unele provin de la bloggeri. Si sunt ok. Altele provin de la concurenti care au avut cat de cat grija ca votul se da totusi pe poza si nu pe gustate.
Dar multe, multe de tot sunt poze care iti taie pofta pe loc. Desigur ca au o calitate, au adus niste puncte cuiva si fac trafic organizatorilor.
Cautand eu prin toate cele peste 800 de retete/poze inscrise dau si de una de pe net, preluata de pe istockphoto.com cu watermarkul pe ea.
Consider ca organizatorii au avut un motiv bun sa o accepte, nu-i asa?

Cum deodata, de la concursul anuntat drept unul mare si frumos, incepe sa se vada altfel, cum problemele aplicatiei programului nu contenesc, cum delimanistii raspund greu si senzatia mea e, ca si superficial celor care le semnaleaza problemele, cum gustul amar mi s-a accentuat prea mult, am renuntat.

La fel ca si anul trecut, cand era concurs cu like-uri si cand, dupa cateva zile, cei din strainatate nu mai puteau vota. Nu mi s-a parut corect sa schimbi regulile jocului in timpul desfasurarii acestuia, la fel cum nu mi se pare ok sa dai drumul la un concurs pe o platforma cu probleme, sau sa accepti retete de 3 randuri si poze care arata ca niste lături nici pentru cainii de cartier bune, cand afirmi ca vor fi acceptate retetele complexe.

Sunt curioasa cum va decurge jurizarea, ca pana la urma va fi o jurizare, dar prea multe asteptari nu am. In orice caz, pe mine delimanistii m-au pierdut de muşteriţă pe la promoţiile lor.
Şi din cate am vazut, nu doar pe mine.

Nici macar romaneste nu stiu scrie corect:
raspuns copy/paste: prima jumatate de propozitie este la persoana a 2-a singular, apoi trece la pronumele de politete: "daca doresti sa te retragi, va rugam.....". Acest raspuns exact in forma asta, l-au mai dat si altora.


Delimano, se spune asa: noi vom trimite, voi veti trimite, ei vor trimite. Da' "e grele" cu gramatica asta, nu-i asa?


O seara frumoasa tuturor!

marți, 21 februarie 2012

Lege aplicata retroactiv?! ??

Modificarea adusa Codului penal se refera si la faptele de omor petrecute in timpul Revolutiei. "Inclusiv faptele de omor petrecute in timpul Revolutiei vor deveni imprescriptibile", a adaugat Buda...

despre modificarea Codului Penal in vederea imprescribilitatii faptei de omor.
Nu ca as avea ceva impotriva, va fi chiar interesant de urmarit ce, Doamne fereste!, razboi civil - sau asa ceva - ar putea urma.

stire citita pe 9am.ro

duminică, 19 februarie 2012

Din seria "Mare ti-e gradina ... "

Dintr-o scrisoare forward primita acum niste ani...




miercuri, 15 februarie 2012

Cum deszapezesc altii

O sa ziceti ca-s carcotasa si ca noi nu suntem ca japonezii; (dincolo de faptul ca ma opăresc si-mi vine să zic da' de ce mama ma-sii nu suntem ca ei? de ce ne complacem in a fi mai prejos decat altii?!??!?!), o sa va spun ca saptamana trecuta pe unul din cele doua posturi tv de pe net, Realitatea sau A 3, s-a scos de la arhiva un filmulet alb-negru, vechi de prin anii '70 in care se deszapezeau arterele mari ale Bucurestiului fix la fel cum vedeti in primul clip de mai jos.  Adica de ce pisici atunci aveam utilaje din astea, mai mici un pic, si acum nu avem decat niste lame si alea putine si care abia fac faţă? Nu stiu cum sa zic, dar de niste ani incoace drept sa spun m-am saturat sa aud aceeasi scuza tembela cum ca autoritatile au fost luate prin surprindere de iarna/ploi/vara si restu' anotimpurilor.
Da' cand o sa fiti pregatiti, ca bani inteleg ca se aloca si nu putini?
Bun. Nu trebuie sa asteptam de la altii sa ne ajute in caz de probleme. Ne ajutam singuri.
Dar atunci sa avem si posibilitatea de a refuza sa platim taxe obligatorii catre cei care sunt mereu surprinsi si mirati.




Putin umor actual...

Puţin, nu Putin :)
poza preluata de pe adevarul.ro

luni, 13 februarie 2012

duminică, 12 februarie 2012

vineri, 10 februarie 2012

Vinerea cu amintiri. Carmen Harra

O sa radeti.
Si eu am ras, atunci, in 2009 cand am vazut emisiunea Happy Hour in care Carmen Harra (Carmen Muresan, fosta membra a trio-ului Express, pe vremuri) prezicea ca presedintele care va schimba Romania va fi un barbat tanar, in jur de 40 de ani, avand numele cu litera M. Imi mai amintesc ca a zis ca nu la urmatoarele (pe atunci) alegeri va aparea acesta, ci mai tarziu.

Se pare ca ulterior aceasta predictie a suferit unele adaugiri - eu nu tin minte de amanuntul cu ambasadorul si nici de acela in care ar fi zis ca e posibil ca prezicerea ei sa nu se implineasca din cauza luptei stranse intre candidati.

Mai multe, cititi aici: http://www.ziare.com/articole/carmen+harra+predictii

Acum, nu ca as crede fara rezerve pe cineva, dar as zice ca am oarece habar de esoterism si cam stiu cu ce se mananca, de aceea nu iau in băşcălie aceste lucruri, dar repet, nici nu le acord 100% credit. Tocmai pt ca rareori o predictie poate fi implinita in totalitate, si asta datorita "antenelor" noastre spirituale, care decodifica semnalele din viitor in mod distorsionat. Ce sa-i faci?, se mai interfereaza continuum-ul spatiu-timp si cu barierele propriului nostru ego.

Pana una-alta, om trai si om vedea ce-o mai fi, cum bine zice romanul.

joi, 9 februarie 2012

Joia carcotelilor

Azi as carcoti eu mai multe, dar unele nu pot fi decat obiect de carcoteala in gand. As carcoti de serviciu, de ora la care trebuie sa ma trezesc uneori, dimineata, as carcoti de cei care nu dau drumul la un proiect pt ca nu-si primesc partea, despre cei care ne cred uituci sau neinformati, sau care cred ca daca ne arunca praf in ochi noi il luam de bun......

As carcoti de stele, si de Luna, dar mai ales de stele, de stele si de epoleti.

Si ca sa ma simt bine o sa postez o poza de pe net, draga mie. Macar pisicile nu mi le luati.

luni, 6 februarie 2012

Iarna in imagini

Nu-s multe. Si doar din curtea din spatele blocului. Ieri faceam partie prin zapada pt pisicile mele carora nametii le treceau de căpşor. Ce s-au mai jucat dupa ce am iesit cu matura la tras dungi prin zapada moale :)))






joi, 2 februarie 2012

Joia carcotelilor

Citesc prin presa online, de o bucata de vreme, mai precis de cand a murit Kim Jong Il, tot felul de articole despre ce mai face fiu'su, proaspat presedinte al Coreei de Nord.

Ba, de la o bucata de vreme articolele astea apar constant.
Nu stiu cui folosesc ele si nici nu am chef sa-mi bat capul sa ma gandesc la asta.
Pur si simplu ma enerveaza stirile astea, imi amintesc de ceva ce n-a fost deloc roz in viata mea.
Nu ma, si cred ca nu ne, intereseaza ce face Kim cel tanar, ce baze militare viziteaza, si cum politrucii obositi si imbatraniti din jurul lui, cei care presupun ca sunt adevaratii conducatori - sa ma scuze tineretul, dar nu-mi fac iluzii ca un "puştan"  de 28-30 de ani conduce o tara precum Coreea de Nord - ii ţes un cult al personalitatii mai dihai decat lu' tac'su.

Asa ca azi carcotesc impotriva presei care ma intoxica cu prea-maretele realizari ale genialului conducator iubit. Scuzati cacofonia, am vrut s-o evit dar se pare ca uneori chiar nu e posibil .

Chiar nu mai putem respira fara sa stim ce face Coreea de Nord?!!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...