vineri, 16 decembrie 2011

Vinerea cu amintiri. Din anii de scoala.

Ma uitam acum cateva zile la pustanii din clasa mea cand impodobeau bradul. Fetele nu lasau baietii in pace, ca sunt cativa in clasa, din care vreo doi au lipici la ele. Ii impingeau, le carau oarece pumnisori in spate ;) :))) tipic. Asa faceam si noi cand eram elevi de varsta lor... nimic nu s-a schimbat. Aceeasi simtire, aceiasi fiori, aceeasi dorinta de a atrage atentia celui/celei de care-ti place.

Insa alte personaje, altfel de argou scolaresc, alte vremuri... desi, dupa cum se vede, perioadele psihologice raman la fel.

Eu, de la catedra unde incercam sa stau, mica, sa nu deranjez pe impodobitorii de brad :) si sa completez cu note niste carnete de elev, ma gandeam ca si eu eram la fel, ca si eu aveam preferinte printre colegi - desi nu stiu cum se facea, da' parca mereu mi se parea dragut cate un coleg care ori invata prea slab si deci, nu era de mine, ori era atat de curtat de fete incat avea de unde alege si nu indrazneam sa sper.

Priveam la hârjoana lor si ma vedeam pe mine, care la primul semn de respingere - care poate nu era decat o invitatie la flirt - ma retrageam in cochilia mea si greu mai ieseam de acolo.

Dar ciudat, amintirea nu era decat in minte. Stiti cum e, cand iti amintesti ceva, tabloul e completat de emotii si sentimente, poate nu la fel de puternice ca in momentul producerii, dar ele exista. Ei, bine, de data asta amintirea era strict mentala, non-emotionala, de parca aveam in mine amintirile altcuiva.

Sa-mi fi amortit, oare, sufletul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...