sâmbătă, 10 decembrie 2011

Vinerea cu amintiri. Salariu de profesor.

Desi azi e sambata dupa amiaza.

Ma gandeam zilele trecute ca salariul meu de acum este cu putin peste jumatate din cel avut ca profesor debutant. Atunci aveam 2525 de lei, n-o sa uit suma asta niciodata :D Acum, dupa aproape un sfert de secol de ros coatele de catedra, de tocit nervii cu cele examene si de inghitit praf de creta, am vreo mie cincisute si ceva.

Sigur, sumele nu se pot compara pt ca puterea de cumparare e alta. Atunci dadeam o mie de lei la gazda in Navodari pe cazare+masa+utilitati. Naveta ma costa 10 lei pe luna, iar trenul rapid clasa intai Constanta-Piatra Neamt era vreo 130 sau 150 de lei. Ca nu am mers cu clasa a doua nici ca studenta, vreau sa spun, si eram una dintre cele care primeau mai putini bani de acasa.

Azi, daca as sta intr-un apartament cu chirie (in Bicaz, ca in Piatra nici nu pot sa visez la asta), as da in medie pe luna vreo 500 de lei pe chirie plus utilitati (la cele casnice ma refer: curent, gaz, intretinere-asociatie) si inca vreo 7-800 de lei pe mancare.

Din restul de bani ar trebui sa imi intretin pisicile, sa-mi cumpar haine, pantofi, carti, cosmetice de uz zilnic (pasta de dinti, sapun, sampon, deodorant, chestii din astea, ca nu ma mai şmăcuiesc de niste ani buni), sa platesc internetul si mobilul, sa fac naveta saptamanal la parinti, sa platesc taxiul cand am ore prea de dimineata pt anii mei, sa-mi iau medicamentele zilnice de stomac, ficat si tiroida, si cele ocazionale de raceala, gripa, sau Doamne fereste! de altele mai serioase!, sa-mi vizitez rudele si prietenii - la care nu merg niciodata cu mana goala ca eu asa stiu ca este frumos sa mergi intr-o vizita, si sa-mi permit cadouri cu diferite ocazii: aniversari, moşi de tot felul iarna, etc., başca sa pun bani deoparte pt vacantele mele prin Europa (de care m-am cam saturat si vreau sa spun ca m-a cuprins un dor de Taj Mahal si ma doare Tibetul sufletului cand ma gandesc cam cat de mult o sa ingras eu bancile vara viitoare ;) )

E drept ca pe medicamente, de exemplu, la 24 de ani nu dadeam banii. Mai mult de o aspirina si un piramidon nu era cazul. E si mai drept ca pe atunci aveam doar cate o pisica odata, nu 4. Si nici nu aveam hobby-ul asta cu plimbatul prin cele tari si continente. Pe atunci era doar un vis care nu speram sa devina vreodata realitate.
Din pacate azi, ca sa-mi implinesc Visul, trebuie sa renunt la o viata normala, intr-o casa a mea. Probabil ca nu le poti avea pe toate, nu?

Si totusi, ce mult as vrea sa mai am 24 de ani.....

Pupici!

4 comentarii:

  1. Niste amici (rautaciosi) imi canta:
    "Plin de griji si fara bani
    Si dupa 50 de ani"
    parafrazand un cantecel mai vechi.

    RăspundețiȘtergere
  2. din pacate nu putem da timpul inapoi si nici vreo fantezie in acest sens (poate as vrea sa ma nasc cu vreo 10 ani mai tarziu decat am facut-o, dar mama nu m-ar mai fi putut concepe in 1972. Si comparatia salariului 1989 cu 2013 este deformata, atunci un ziar costa 0,50 lei, acum 1,50-2 (sunt mare consumator de Sportul), cartofii ii luam cu 10 (parca), la liber, acum sunt 1,20 - 2, anul trecut 0,60 - 1. Chirie in Navodari, atunci, 1000 ? Am avut multi ani o camera de inchiriat, dar mai mult de 600 + utilitati nu am cerut niciodata. Telefonul era atunci 60 lei + 35 TV, acum 100 programe TV + telefon + internet = 65 lei (UPC). Apoi prin 1989 nu mai aveai mare lucru de cumparat de pe piata, acum avem sute de produse, plus piata mondiala, bani sa avem!
    Cheltuiala cu locuinta+intretinerea este scumpa peste tot in Europa, diferenta este ca altora le mai raman bani si pentru divertisment. Ziceam acum cativa ani: a mai plece 1 mln romani sa aibe si de noi nevoie cineva. Se pare ca mai trebuie sa plece 2 mln.
    Nu mi-a placut niciodata sa ma duc la medic, de cand ma ducea mama si asteptam o ora la rând. Astazi ma duc cam o data la 4 ani (si-mi pare rau pentru bani), plus ca iau medicamentele de intretinere atunci cand imi amintesc. Incercati sa vedeti cum va simtti fara medicamentul de ficat, sau de tiroida, dar daca nu va costa mult, poate ca nu strica. Medicul are o regula nescrisa: dpa consult, trebuie sa prescrie o reteta. Depinde de noi daca o luam sau nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. - da, dadeam 1000 de lei casa si masa si nu mai plateam absolut nimic altceva. Iar cat am stat la tara, pana sa ma mut in Navodari am dat 300 de lei pe luna o camera f.mica, fara mancare (pe atunci nu se plateau utilitatile, asta intra in chirie), cu soba cu lemne, apa (rece) la pompa din gradina de legume, si cu soareci in dulapul de bucatarie (motiv pt care imi tineam mancarea intr-o camara unde, culmea!, nu erau soareci... )

      - cand ramai indoit de spate fara sa te poti ridica vreo cateva zile (de durere nu mai vorbesc!), cand ai cazut si ti s-a umflat tot piciorul de deasupra genunchiului pana la glezna, cand ai hipertensiune, ulcer de nu poti gusta un castravete murat de pofta, stiti cat de repede luati pastile (si fara reteta compensata) si faceti orice numai sa va fie ceva mai bine? :)
      Atunci veti vedea numai doctori si cabinete. Pana pe la 40-42 de ani totul este roz cu picățele. Dar pe măsură ce vă depărtați de vârsta de 40, taaare le mai simți pe toate alea... Tin minte ca exact la 40 de ani - desi nu credeam o iota cand ziceau altii ca patruzeciul se simte - am vazut ca nu mai pot face curat (de Paște) cate 2 camere pe zi, ci doar jumatate de camera. Nu-mi venea sa cred ca nu mai am energie, asa, deodata, de la un an la altul.

      Ștergere

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...