sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Cand te mananca sfintii...:)

Preluata de pe un grup de discutii astrologice, pentru ca mi-a placut:

Cat despre „primenirea" sufletului, are Ion Baiesu o schita in care o sufleta virtuoasa ajunge in Rai (pe „poarta clasica") si vrea sa ajunga la Dumnezeu. Pe drum, fiecare sfant, in schimbul unor mici servicii de ghidare pana in locul in care se afla Dumnezeu, ii cer sa muste cate o bucata din ea. Ea, bineinteles, crede ca asa trebuie si accepta. Ajunge in sfarsit la Dumnezeu si ii povesteste ca a dus o viata virtuoasa etc., si ca vrea sa ii fie recunoscut acest lucru, ca sa fie asezata corespunzator printre „cei drepti". Dumnezeu o intreaba
„- Dar unde sunt semnele virtutii, ca vad ca ai ajuns ca un schelet??!"
„- Pai am dat cate o bucata sfintilor..."
„- De ce n-ai venit direct la mine???"

marți, 23 noiembrie 2010

Husky

Intr-o conversatie recenta o prietena imi spunea ca animalele au suflet nobil. Mi-a placut ideea asta si am meditat asupra ei, amintindu-mi cata dreptate are.

De la o vreme un caine Husky s-a pripasit pe langa locuinta mea de serviciu si apare la geam sa-i dau sa manance. Nu latra, doar uneori sare putin, cat sa-l vad ca a aparut. Probabil ca acest fel de caine nu latra, ca nu l-am auzit decat maraind intr-un fel specific, uneori. 

Cata nevoie de afectiune au ele, animalele, si cata nevoie de aceeasi afectiune neconditionata avem si noi. 

Printr-o ciudata coincidenta mi-am amintit ca exista oameni carora le place sa aiba mai multi parteneri de cuplu. Si ca unii dintre ei probabil se simt valorizati atunci cand partenera oficiala, prietena, afla si de celelalte relatii ale unui astfel de el. Care nu se multumeste cu atat, ci ii face placere sa vada ca femeile alea se bat pentru compania lui (sau buzunarul, masina, renumele, etc) si face tot posibilul ca ele, doua-trei, sau fara numar :)) sa relationeze cumva una cu alta. Problema intervine cand una dintre aceste dubluri nu vrea sa coopereze in acest joc schizoid. Fireste, oficiala se zbate sa castige exclusivitatea cui n-o merita, dar ea se afla deocamdata in zona aia in care il crede pe acel el si este aproape convinsa ca sta langa un inger. Pana la proba contrarie, care nu intarzie sa apara, mai devreme sau mai tarziu. Dar frustrarea el-ului (sic!) ramane si probabil ca nu va ierta usor pe aceea care nu joaca dupa cum fals ii canta, si pe care o doare la basca si nici acolo de sforile pe care el se cazneste din rasputeri sa le traga, pentru a-si mai alimenta orgoliul cu oarece carburant. 
Macar Husky e sincer, loial, si necuvantator.

duminică, 21 noiembrie 2010

La multi ani, mama!

La multi ani mama mea, ma bucur ca esti, ca te mai poti misca si ca ti-s toate mintile acasa, ca inca mai esti pe pamant , nu in gand, ca te pot vedea cand vreau, ca discutam de toate, ca ridurile ti le ignora toti, pentru ca esti asa cum erai dintotdeauna: vesela, bascalioasa, plina de viata.

La multi ani si tie, Niculina :)

marți, 16 noiembrie 2010

Black hole "langa" Terra

... sau cum te fac ziarele sa citesti un articol.

Vazand eu titlul asta in newsletterul de la 9.am am si dat click sa vad cine ne ameninta, dom'ne, asa, brusc-instantaneu-si-dintr-odata?!?!?

Si ce vad? Acea gaura neagra se formeaza foooarte aproape de Terra, adica la 50 de milioane de ani lumina... Beyy, ce ti-e si cu presa asta!

Obiectul, care are numai 30 de ani, este o reminiscenta a SN 1979C, o supernova din galaxia M100, situata la aproximativ 50 de milioane de ani lumina de Pamant.

luni, 15 noiembrie 2010

Cafe Latino cu impuscaturi



Stau la doi pasi de Cafe Latino si este unul din locurile mele preferate de pierdut vremea. Asta se intampla rar, cam o data de doua ori pe an, e drept, si mai am un loc preferat, Chaplin's, tot in cartierul Precista. 

Nu mi-am imaginat ca la noi o sa fie scene din astea ca in saloon-urile din westernurile americane ale copilariei mele. Vine cowboyul, isi leaga calul de un stalp, deschide scurt usile alea doua ale barului, scoate pistolul si pac-pac! Dupa care dispare in ceata. 

Pisicile mele mai-mai sa nu iasa ieri pe afara din cauza elicopterului care survola de la mica altitudine urbea. Si eu care credeam ca e niscai premieru' sau pres.-ul inauntru, cu toate ca burta murdara si patata a zburatorului cu elice m-a facut sa ma indoiesc de inalta oficialitate din interiroul sau.

vineri, 12 noiembrie 2010

Wargate on the net, sau ochiul, paiul si barna

De cateva zile cineva imi face zile fripte pe net. Totul a pornit de la mine, adevarat este, dar neintentionat - ca daca era intentionat, nu reactionam prompt la semnalarea ei, nu-mi ceream scuze public si nu stergeam pozele preluate fara sa ma uit exact de unde le-am luat, desi, legal vorbind, nu erau protejate de legea copyright-ului. Despre legea asta voi scrie mai pe larg intr-o postare ulterioara, pentru ca deja stiam unele lucruri si acum am aflat si mai multe despre ele, fie doar si pentru faptul ca, la un moment dat, am tradus niste carti pentru care nu am primit decat 20% din banii cuveniti de la editura si basta!, lucru care m-a determinat sa ma gandesc serios la a-mi face eu editura, dar cum a venit criza peste noi, am amanat proiectul pentru o data ulterioara incerta.

Dar sa revin. Asadar, cu toate ca mi-am recunoscut vina si am indreptat lucrurile in ceea ce ma priveste, userul respectiv continua. Continua cu diferite calomnii si acuze grave la adresa mea, fara nici un fel de probe. Raspandeste pe net aceste lucruri, publica mesajul ei si pe alte site-uri, alerteaza amicii ei de pe net, comenteaza pe facebook si probabil peste tot pe unde are ocazia. Este drept ca in ultimele zile s-a referit doar la acele poze pe care neintentionat le-am luat de pe blogul ei (de fapt de pe google imagini, dand click dreapta si selectand view image, dupa care apare doar imaginea) si a incetat sa afirme ca as fi participat la nu stiu ce concurs culinar (eu? de ce m-ar interesa asa  ceva? de as pierde vremea pe net cu aiureli din astea?), ca i-as fi furat identitatea trimitand emailuri in numele dansei (la varsta mea cred ca numai de prostii din astea nu m-as tine, mai ales ca m-am confruntat candva cu o situatie asemanatoare cand cineva postase un anunt ca din partea mea cu nr. meu de mobil pe un site de intalniri matrimoniale) si ca i-as fi violat un email pe care pune, cu multa nonsalanta la dispozitie o lista intreaga de carti din care as baga mana in foc ca unele sunt publicatii legale si deci protejate de legea copyrightului, punerea publica la dispozitia oricui fiind facuta de aproape un an, este vorba de Sarbatorile de iarna din 2009 in acel post.


Dar poate nu stiu eu si doamna in cauza are o intelegere cu detinatorii drepturilor de autor si atunci poate pune la dispozitie cui doreste aceasta lista de 50 de carti? Si daca cineva i-ar face o reclamatie la ORDA? Aaaa, nu stiti ce este ORDA? Este Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor



Pana la urma cine incalca legea copyrightului? Eu am luat de pe net poze care nu erau inregistrate la data respectiva cu drepturi de autor si poate ca nu sunt nici acum, pentru ca asta costa si nu putin. Vina mea a fost ca era normal sa ma fi uitat de unde iau pozele si sa cer permisiunea, apoi sa pun linkul. Lucru pe care am recunoscut ca nu l-am facut.

Dar ma asteptam ca dupa ce am indreptat eu lucrurile care au deranjat-o pe dansa, sa inceteze cu aruncatul de noroi, sa stearga acel post denigrator, ca reciprocitate si apreciere - cum singura s-a exprimat - a faptului ca eu am dat curs rugamintii ei de a sterge pozele care nu-mi apartin (desi undeva in blog scrisesem si despre faptul ca nu toate pozele imi apartin, ci doar cele cu watermark, dar ok, avea mai multa dreptate decat mine). Pentru ca, eu asa stiu, orice conflict se rezolva mai intai pe cale amiabila, iar daca nu, atunci se apeleaza la instanta de judecata. Ca daca nu stiati, chiar daca vezi un criminal pe strada si spui cu voce tare, sa auda lumea, "băh, criminalule!!" poti sa faci si puscarie pentru asa ceva. Exista lege in vigoare cu 3 articole clare in acest sens. Am scris despre asta, intr-un comentariu, AICI.

Dar ea nu tace, mai ales conflictul fiind stins de facto. Ea a decis sa continue.

Partea sa zicem buna a lucrurilor este ca mi-a crescut de vreo 10 ori traficul pe unul din blogurile mele, la un moment dat. Ei si ce daca? Pe mine nu ma incanta acest fapt, daca pretul este denigrarea mea cu rea vointa si cu rea intentie vadita, dincolo de greseala pe care de la bun inceput am recunoscut-o. Oricum, am sters chiar unele postari care erau intens accesate - deci nu traficul este scopul meu suprem in blogosfera, ci placerea de a impartasi altora din hobby-urile mele.

Si ce mai fac ea si amicii ei? Presupun ca amicii ei, asta nu am de unde sa stiu, dar aparentele cam intr-acolo ma duc cu gandul.

A creat un link dintre contul meu de facebook si articolul ei defaimator, asta una la mana. Deci in link apare articolul de pe blogul dansei, dar cand faci click, se redirectioneaza catre contul meu de facebook. Asta era pe la vreo marti-miercuri. Ieri, ce gasesc in urmaritorul de trafic: cineva accesase blogul meu de pe un link care la prima vedere ar vrea sa demonstreze ca eu am furat o reteta culinara de pe un alt blog, vezi poza. 

Ca sa stai pe net sa cauti peste 50 de pagini sa gasesti ceva care sa para o frauda, ma rog, chiar nu stiu cum sa zic ca se cheama. Nu afirm ca ea a facut asta, ca nu am probe in acest sens, dar acest lucru decurge ca urmare a postarii ei defaimatoare de pe blog.




Reteta respectiva apartine acestui blog si a fost postata pe data de 11 noiembrie, cum se si vede, de altfel:





Cand accesezi linkul de pe google, de la pagina 53, bineinteles ca apare blogul meu, la ultima reteta scrisa, pe data de 10 noiembrie, insa. Vezi poza:






De ce apare asa la cautari? Pentru ca exista un link in blogul meu, la sectiunea bloguri pe care le urmaresc, la reteta in cauza, dupa cum se si vede, de altfel. Orice text si orice link dintr-un site, apare la cautarile google.

Spre exemplificare, aceeasi reteta apare si la alte bloguri, la cautare:









Dar cum spuneam, la prima vedere, pentru cine nu se pricepe la internet si chestii din astea de bucatarie IT, sa-i zicem, totul i se pare ca o frauda din partea mea.Acuma nu ca eu m-as pricepe la IT, nevoie mare,  chiar nu cunosc prea multe in domeniu, dar oarece habar, ma gandesc eu ca am.


Si ce mai imi vad ochii pe urmaritorul meu de trafic: cineva care pare sa vina din partea Google. Avand in vedere ca doamna care imi poarta de grija ma amenintase ca anunta pe cei de la Google despre faptul ca am preluat poze de pe net fara sa specific in clar cui apartin, prima reactie a fost sa identific userul.


Si nu m-am mirat sa vad ca era vorba despre un proxy. Un server proxy se foloseste, de exemplu, atunci cand tu nu doresti sa-ti afle cineva IP-ul, cand vrei sa te dai altul decat cine esti. Este ca o masca pe internet, daca vreti. Nu stiu cine este cu adevarat cel care mi-a accesat astfel blogul, poate fi oricine din lumea asta care are pc conectat la internet. Tot ce pot spune este ca exista persoane care nu doresc ca eu sa le identific. Are cineva ceva de ascuns?

Asa ca, desi credeam securea razboiului ingropata, observ ca lucrurile nu stau chiar asa. Iar daca atitudinea dansei nu se va schimba si va continua sa mentina acel post defaimator la adresa mea pe blogul dansei, de AICI ca si din orice alt site unde l-a postat, deci daca toate acestea imi vor aduce prejudicii socio-profesionale si financiare, de sanatate sau in vreun alt fel in viata reala, ma tem ca voi apela in final la un avocat.
Eu inteleg ca scandalul ii face rating, dar cred ca totul are niste limite.


Nota: in momentul in care acuzele nefondate despre mine vor disparea de pe net, nici acest post nu va mai exista in forma lui actuala. Iar stergerea postului dansei, va atrage in mod automat stergerea acestui post al meu. 

- va urma - 

miercuri, 10 noiembrie 2010

Ce simt femeile

Citesc in dimineata asta pe 9am despre un barbat care si-a schimbat sexul, apoi, pentru ca nu mai putea suporta starile emotionale, a redevenit barbat. Nu stirea in sine este motivul acestui post ci declaratia lui precum ca: hormonii feminini l-au facut sa se simta groaznic: nu mai suporta starile de emotivitate si depresii, cumparaturile il plictiseau, iar sexul era dezamagitor

Acuma, sexul, ca sexul , dar starile emotionale pe care le are o femeie, eventualele depresii, schimbarile dese de dispozitie, sunt cat se poate de reale. Poate ar trebui mai multi barbati pe lumea asta sa-si schimbe sexul, hormonal vorbind, la un moment dat, ca sa vada si ei, cam ce inseamna sa fii femeie.

Poate ne vor judeca mai putin, poate ne vor agresa - mai ales psihic, ma refer - mai putin, poate le va fi venind si lor mintea la cap intr-o relatie. 

Sper ca m-am trezit de-a binelea si nu visez inca ;)

duminică, 7 noiembrie 2010

Analfabetilor

 poezie scrisa de A. Paunescu in 1979, cu adresare directa dictatorilor...

Analfabeţilor

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Silky Market

Magazinul din Bicaz, of course. Raionul de carne refrigerata, pana mai ieri plin si cu oarece branzeturi si masline. Salamuri si sunci are oricum. O "libelula" cu ochelari ca niste lunete si faţă ca o minge de fotbal de rotunda, te priveste absent de la tejghea. Nici nu apuci bine sa-i dai comanda ca se repede sa taie branza sau salamul indicat, fara sa te intrebe cam cat? Pana aici? Sau mai putin? Ori mai mult? Nu. Ea, taie. Rapid. Apoi cantareste, si normal ca este mai mult decat ai fi vrut. Uneori chiar mult mai mult. Dupa care iti raspunde plina de tupeu ca doar ea nu e la farmacie sa taie fix cat ai zis. Dar tu ai zis "pana in jumatate de kg, sau mai putin..."  sperand ca iti arata bucata pe care are de gand s-o taie, intrebandu-te daca e bine asa.

Prima data am patit-o cu urda. Cum eu nu am frigider la locuinta de serviciu, am bagat la urda in mine vreo doua zile de mi se acrise. Era cam dublu de cat cerusem, si mi-a zis ca ea nu poate sa taie bucati asa de mici. Asa de mici insemnau 250 g. Si ca sa nu se-ncurce, mi-a taiat ditamai livra de urda. Am zis ceva, dar nu cine stie ce.

Ieri am luat parizer pt Husky, cainele (chiar husky siberian) pripasit pe langa caminul liceului unde locuiesc. Cum stiam ca azi sunt la Piatra, nu voiam o bucata prea mare, ca se strica si sclifositu' asta de rasa nu mananca. Libelula mi-a taiat vreo 600 de grame, asa, sa aiba cainele meu ce sa roada. De data asta i-am zis mai tare ce aveam de zis. Ea, fix in pix a durut-o, tupeu maxim.

A treia oara de la ea nu mai cumpar, plec la Teodan, daca nu mai este alta vanzatoare pe acel raion. Sau o las sa taie si nu-i iau salamu',  i-l las sa se spele pe cap cu el. Na!

--------------------------------

later edit - 23 iulie 2011

Probabil ca si alti cumparatori s-au plans, ca la vreo 2 saptamani de la intamplarile cu pricina, dna respectiva si-a schimbat comportamentul fata de clientii marketului. Am remarcat ca este binevoitoare si foarte respectuoasa, te intreaba cam cat din marfa doresti, nu se mai supara si nu se mai repede ca inainte. Deci se poate!

Asa ca am ramas fidela magazinului Silky, pana la urma :)

luni, 1 noiembrie 2010

Mitul Ledei


Rasfoind netul azi, mi-am adus aminte de mitul Ledei si de cum s-au nascut fratii dioscuri, Castor si Pollux, adica Gemenii. Leda era regina unui tinut antic si pe cand sotul ei era plecat la razboi, Zeus, mare amator de pamantence frumoase, a ademenit-o sub forma de lebada si i-a daruit astfel un fiu si o fiica (oare de ce mereu cand sotii plecau in lupte veneau zeii la nevestele lor? ) Dar cum Leda tocmai ramasese insarcinata cu sotul ei, a nascut in final 4 copii: pe cei pamantesti, Castor si Clitemnestra, i-a nascut normal. Iar pe copiii lui Zeus, i-a scos dintr-un ou: Pollux si frumoasa Elena.

Acest mit, al ademenirii Ledei de catre Zeus-lebadoi, a inspirat multe opere de arta cu tenta erotica din trecut si din ziua de astazi.

Insa uneori, mai gasesti sub forma de "pictura suprarealista" si asa ceva, care, parerea mea, numai a arta nu seamana desi este ulei pe panza. Pai femeia pictata acolo seamana mult mai repede cu o starleta porno din zilele noastre care face reclama la vreun nou film pentru adulti, si nu este o imagine a Ledei. Eu una, nu vad nimic aristocratic in gesturile voit vulgare ale femeii pictate. Oare de ce atata vulgaritate si cultura underground intr-o panza ce se vrea a fi categorisita drept arta?

Altfel, autorul are lucrari foarte interesante.

Sau poate ca arta de azi exprima ceea ce pot intelege - si aprecia - doar consumatorii de erotic-art?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...