vineri, 30 aprilie 2010

Si pentru ca intotdeauna balanta are doua talere ...

Si pentru ca intotdeauna balanta are doua talere, sa spun si cate ceva din ceea ce mi-a fost dat sa traiesc in Irlanda, din perspectiva umbrei.

In prima zi totul a fost foarte bun si frumos. Ca ulterior, fara sa inteleg de ce, fara ca gazdele mele sa-mi explice ce inteleg ele prin invitatia de a le vizita casa si tara adoptiva - ca poate sunt diferente mari de perceptie si poate ca ceea ce stiu eu despre ce inseamna sa fii gazda si musafir difera enorm de ceea ce stiu ei si inteleg ei, au inceput sagetile otravite. La care, normal, nu am ripostat in nici un fel, ca doar nu eram nici in casa mea si nici pe un teren neutru. Eram in casa lor, deci trebuia sa tac si sa inghit, ba chiar sa spun, politicos, "multumesc". Cu atat mai mult cu cat la unele replici ramaneam fara grai, pentru ca habar nu aveam ce anume din comportamentul meu a determinat reactia respectiva.

Pentru ca inclin sa cred ca s-au spus lucruri false despre mine. Asta ar fi o posibila explicatie a unor dialoguri de genul:

eu, intrebare: te rog, spune-mi ce contine o Irish coffee? (trebuia sa spun pe un forum ce este acest fel de cafea)

raspunsul primit: du-te si-ti cumpara, e doi-trei euro, dar e prea scump, nu?

Asa ca, din toata aceasta experienta am invatat ca nu e bine sa fii apropiata de nimeni, pentru ca agresivitatea celor din jur si dorinta unora de a domina te pot distruge. Am invatat ca doare daca ai incredere in oameni, pentru ca oamenii pot trada, pot pune in gura ta vorbe pe care nu le-ai rostit, pentru ca ei cred intr-o aparenţă auditiva si intr-o asemanare de situatie, si oricat incerci sa le demonstrezi cum au stat lucrurile, prefera sa creada iluzia si aparenţa. Pentru ca un om te judeca dupa tiparul lui mental pe care crede ca il ai si tu, si nu incearca macar sa vada lucrurile din punctul celuilalt de vedere, punct care adeseori poate fi diferit. Doar diferit, nu bun sau rau.

Daca as mai putea, as spune cuiva ca problemele pe care crede ca le-a avut cu parintii mei acum aproape 20 de ani nu se rezolva lovind in mine. As mai spune ca daca exista divergente de pareri cu o alta persoana, ele nu se rezolva printr-un intermediar si ca, la modul general, ii doresc celei care a lovit, tot ceea ce mi-ar dori ea mie, si mai ales sa nu se savârseasca din aceasta viata pana cand nu  o va durea si pe ea pentru ca s-a simtit nedreptatita si alungata asa cum m-a durut si ma doare pe mine. Atat ii doresc, nici mai mult, nici mai putin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva de spus, indrazneste :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...