vineri, 26 martie 2010

Curatati-va rinichii cu 1 leu

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.
Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam.
Cum se face asta? Este foarte simplu.
Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.
Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.
Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .
Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.
De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum.
Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!

duminică, 21 martie 2010

Vintage - the roaring twenties

Intotdeauna mi-a placut trecutul. Nu chiar toate perioadele, unele numai. Am avut mereu un fel de nostalgie a ceva pierdut si ramas in memoria colectiva a omenirii. Mi-a placut antichitatea si inca ceva, nedefinit clar. Pana acum cateva zile. Imi cumparasem inca din iarna o caciula de blana. Desi asta e mult prea mult spus. E, asa, o ceva de pus pe crestet iarna, cu forma de ceaun, cu bor rotund, ingust si rasucit, si cu o fundita intr-o parte. N-am purtat deloc caciula aceea, insa mereu dau peste ea, prin cuier. 

Acum cateva zile, cum ziceam, tot rasfoind blogurile mele preferate de prin cele continente, incet-incet incep sa-mi dau seama ce anume ma atrage. Descopar sensul cuvantului vintage. Descopar frumusetea inceputului de secol XX si a primei lui jumatati. Descopar explozia de viata, distractie si bucurie a anilor douazeci - the roaring twenties. Ma las in voia imaginilor de atunci, a palariilor exact ca si caciula mea de iarna, a rochiilor drepte si unduitoare, a miilor de paiete si franjuri, a taliei joase, a charlestonului, a margelelor lungi pana la coapse. Ma las in voia senzatiei de placere, de reverie, de implinire pe care o simt cand vad imagini cu celebrii pe atunci Laureen Bacall, Lana Turner, Rudolph Valentino. Era apogeul filmului mut, al machiajului strident, al penelor in crestet si al strassurilor din abundenta.

Era perioada in care se petrece actiunea romanului si a filmului Marele Gatsby - excelenta ecranizarea din 1974 care reda perfect jemenfichismul epocii, excesul de glamour, de dans si petrecere, de infidelitate si de frivolitate. Acum ma uit cu drag la caciula mea de iarna, acum stiu de ce tanjesc sa colind lumea, sa vad locuri vechi, sa stau intr-un colt de bar, in penumbra, cu un tigaret lung intre degetele-mi fine si lacuite cu rosu intens, ascultand voit indiferenta, stand picior peste picior, o muzica in surdina, curgand lenes dintr-un pian vechi, de care se sprijina voluptos o hetaira moderna deloc bagata in seama de batranul pianist.

marți, 16 martie 2010

Mandrie si prejudecata

Nu, nu despre roman voi scrie, ci despre ceva ce mi-a venit in minte in urma unei lectii deschise la care am participat astazi.

Profesoara prezentase o scena din ecranizarea romanului de Jane Austen si incerca sa le sugereze elevilor ca una dintre eroine se casatoreste cu un barbat oarecare doar pentru averea lui, pentru ca-i oferea un camin si nu din iubire.
Dar dialogul dintre eroina si prietena ei care nu o intelege, era foarte clar: nu  avea bani, evident nu avea un serviciu, in secolul 18 femeile nu munceau, era fata batrana la cei 27 de ani, si era singurul barbat care o ceruse. Deja devenise o povara pentru parinti si era cazul sa plece de pe capul lor, chiar daca pretendentul nu era barbatul visurilor sale.

Si totusi profesoara insista asupra acestui aspect, material, si a lipsei iubirii.
Dar poate ca in secolul 21 este firesc ca doi oameni, care isi castiga painea si au un serviciu, sa se ia din iubire. Insa intr-un secol in care femeia nu avea scoala si nu era de conceput ca ar putea munci, intr-un secol in care femeia era o anexa a barbatului, nu era perfect normal ca o casatorie sa fie de fapt un fel de afacere: eu iti ofer casa si bani, tu-mi faci menajul si copiii ?

Asa ca, extrapoland ideea, incep sa ma indoiesc serios ca tinerele din ziua de azi, care umbla dupa babalâci plini de bani, sunt moderne. Ba din contra, au o gandire Victoriana, atata vreme cat ele nu concep sa munceasca pentru a-si castiga existenta, ci doar sa fie niste obiecte frumoase la bratul sotilor lor, sa le faca eventual un copil, doi, si sa suporte fara sa cracneasca viata de desfrau pe care toti barbatii (ultra)bogati o duc.
Ca unele se mai schimba si incep sa castige banii lor, si apoi se desprind de cel care le-a oferit protectie - ce cuvant alunecos ashamed smileys si incep sa devina femei moderne cu adevarat, asta e o alta poveste, nu?  jumping smileys




sâmbătă, 6 martie 2010

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...